Sintagma “Nu ne vindem ţara” nu mai este valabilă. Străinii care vor să achiziţioneze terenuri agricole în România, după 1 ianuarie 2014, nu vor mai fi nevoiţi să se limiteze la doar 100 de hectare şi nici să aibă cunoştinţe în domeniul agricol sau o perioadă minimă de activitate în acest sector.A mai rămas doar o singură restricţie: dreptul la preemţiune al cetăţenilor români.
Asta înseamnă că în momentul în care va primi o ofertă de la un cetăţean străin, vânzătorul din România este obligat să meargă la primăria de care aparţine, cu o cerere prin care solicită notificarea preemptorilor, adică a celor care au dreptul să cumpere cu prioritate (coproprietari, arendaşi, vecinii celui care vinde terenul şi tinerii până în 40 de ani).
Astfel, pământul va ajunge pe mâinile italienilor, nemţilor sau francezilor doar dacă niciun cumpărător autohton nu îşi arată intenţia de cumpărare în termen de 30 de zile.
În prezent, străinii care vor să achiziţioneze pământ în România trebuie să înfiinţeze o firmă persoană juridică română. În momentul de faţă investitorii străini deţin peste 700.000 de hectare în întreaga ţară. Cei mai mulţi provin din Italia, Spania şi ţările arabe. România deţine 13,298 milioane hectare teren agricol, din care aproape 9 milioane hectare este suprafaţă arabilă.
“Vând la cine dă mai mult”
Unii fermieri sunt de acord cu dreptul la preemţiune al românilor, alţii însă vor să vândă pământul cui dă mai mult. “Trebuie să rămână pământul la noi în ţară, să fim noi proprietari, decât să cumpere un străin, mai bine să cumpere un român”, a spus un fermier. “Îl vând la cel care dă mai mult”, a spus un altul. Un italian a ochit deja pământul pe care vrea să îl cumpere la anul. “Vreau să fac legumicultură şi solarii cu apă. E mai convenabil să fie vândut la străin, să facă investiţii mai mari, că vine cu capital mare”, a spus italianul. Iar acest lucru este sigur, străinii au mai mulţi bani. Aşa că nu ar fi de mirare ca proprietarii să ridice preţurile, iar românii să renunţe din start pentru că nu îşi permit.
Pentru mulţi străini miza este însă mult mai mare. Ei vor să cumpere mii de hectare de pământ la noi, pentru că preţurile sunt încă mici. În alte ţări, cum ar fi Danemarca, Olanda sau Germania un hectar a sărit de 20.000 de euro. În Germania, terenul arabil a atins deja preţuri exorbitante. În zonele foarte fertile te poţi considera fericit dacă ai găsit pământ cu 17.000 de euro hectarul, iar unii au atins deja performanţa de a vinde hectarul cu 36.000 de euro. Asta în timp ce pământul nostru este mult mai bun şi se vinde cu două mii de euro pe hectar.