Institutul Național de Statistică a realizat un studiu din care reiese că aproximativ 100.000 de copii au cel puțin unul din părinți plecat la muncă în străinătate.
Realitatea probabil este mult mai sumbră, scrie wall-street.ro, având în vedere că datele care au stat la baza studiului nu sunt complete.
INS a luat în calcul atât date administrative, cât și date statistice, în realizarea acestui studiu. Astfel, din analiza datelor furnizate de Centrele Județene de Resurse și Asistență Educațională (CJRAE), reiese că, la sfârșitul anului 2017, un număr de 94.896 de copii din România aveau unul sau ambii părinți plecați în străinătate, iar 17.425 de copii erau afectați de migrația ambilor părinți.
Însă, doar 31 de centre au furnizat date, din cele 42 existente.
În ceea ce privește distribuția pe județe, datele din luna iunie 2017 arată că regiunea cu cei mai mulți copii cu părinți plecați, aflați în atenția autorităților, este cea de Nord-Est, cu un total de 31.576 copii (în special județele Suceava – 9.097 copii, Iași – 5.529 copii, Bacău – 5.160 copii și Neamț – 4.636 copii), urmată de Sud-Est cu 16.035 copii (în special județele Galați – 6.174 copii, Constanța – 3.661 copii și Vrancea – 2.648 copii) și de Sud-Muntenia, cu un total de 12.896 de copii cu părinți plecați cuprinși în evidențele oficiale (aflați cu precădere în județele Prahova – 4.897 copii, Dâmbovița – 2.727 copii și Argeș – 2.594 copii).
Din datele Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție (ANPDCA), rezultă că un număr de aproximativ 95.000 de copii aveau părinți plecați la muncă în străinătate. Dintre aceștia, sub o cincime proveneau din familii în care ambii părinți erau plecați la muncă în străinătate. Cei mai mulți se aflau în îngrijirea rudelor până la gradul IV, fără măsuri de protecție.
Conform studiului, puțin peste 70% dintre copiii rămași acasă locuiau în gospodării în care nu există niciun salariat.
Cei mai mulți dintre copiii cu cel puțin un părinte plecat în străinătate pentru o perioadă de cel puțin 6 luni, majoritatea au vârsta cuprinsă între 6 și 14 ani (60,2% în anul 2016 și 61,2% în 2017).
Ponderea copiilor cu vârsta între 15 și 17 ani era de 20,6% în anul 2016 și 18,4% în anul 2017, iar cea a copiilor de vârsta preșcolara (mai mici de 6 ani) – de 19,2% în anul 2016 și 20,4% în anul 2017. Grav este și faptul că, dintre copii de vârsta școlară (6 ani și pește), 9,8% nu urmau nicio școală în anul 2016. Procentul a scăzut la 6,6% în anul 2017. Situația este mai favorabilă în cazul copiilor în vârstă de 11-17, ani în cazul cărora ponderea celor necuprinși în educație era de doar 5,9% în anul 2016 și 3,5% în anul 2017.
Dificultățile cu care se confruntă elevii cu părinți plecați, raportate de școli, sunt legate de scăderea randamentului școlar, urmate de dificultățile de relaționare și de comunicare, tulburări de factură emoțională, comportamentale, adaptare, fiziologice, frecvență scăzută/absenteism.
În zona altor tipuri de probleme, cadrele didactice identifică: incidente în comunitate, dezinteresul/lipsa de motivație pentru studiu, hiperactivitatea, creșterea în greutate, apatie/tristețe accentuată, agresivitate/violență (verbală și fizică), probleme de concentrare a atenției ori lipsa de igienă și scăderea interesului pentru școală, în cazuri izolate conducând și la abandon școlar.
“În România nu există în prezent date statistice oficiale referitoare la fenomenul copiilor cu părinți plecați în străinătate. (…) Date fiind aceste limitări, subliniem caracterul exploratoriu al acestui studiu”, se arată în documentul INS.
