Firmele britanice au continuat să angajeze mai mulţi lucrători străini pe timpul crizei deşi numărul persoanelor cu locuri de muncă născute în Marea Britanie a scăzut drastic, arată o analiză a Financial Times (FT). Cele mai recente date oficiale arată că numărul lucrătorilor născuţi în Marea Britanie a scăzut cu 654.000 între 2008 şi 2010, iar calculele FT, bazate pe date din aceeaşi perioadă, arată că numărul lucrătorilor imigranţi angajaţi a crescut cu 139.000, circa 100.000 fiind născuţi în afara Uniunii Europene, restul fiind comunitari.
Analiza FT privind impactul imigraţiei asupra locurilor de muncă, salariilor şi serviciilor publice subliniază, de asemenea, potenţialul cost economic al încercării premierului David Cameron de a reduce imigraţia la nivelul din anii ’90.
Un calcul, bazat pe datele de la Oficiul pentru Responsabilitate Bugetară (OBR), indică că o asemenea măsură ar costa Marea Britanie 33 de miliarde de lire sterline până în 2016.
Un studiu publicat de Institutul pentru Studii Fiscale arată că lucrătorii imigraţi recent din estul Europei mai mult contribuie finanţele publice din Marea Britanie, în timp ce britanicii nativi mai mult le absorb. Lucrătorii din afara Ue contribuie şi mai mult, aşa că decizia guvernului de a limita numărul oamenilor din afara Ue care pot veni să muncească în UK va duce la pierderi la buget. Plafonul pentru imigranţii extracomunitari a deranjat companiile, iar Vince Cable, ministrul Afacerilor, a spus că acesta constituie o ameninţare la redresarea economiei.
George Osborne, ministru de finanţe, este un susţinător ferm al plafonului, însă unii oficiali de la Ministerul Finanţelor sunt îngrijoraţi pentru orice reducere a încasării de taxe.
33 miliarde
OBR a realizat în iunie estimări privind tendinţa de creştere a PIB-ului, fără a ţine cont de intenţia guvernului de a reduce imigraţia la nivelul din anii ’90, ceea ce ar însemna un influx de 60.000 de persoane pe an, comparativ cu premiza de la care a plecat OBR, de 140.000 de noi sosiri pe an.
Studiile FT sugerează, lăsând alte premize neschimbate, că dacă fluxul net de străini va fi redus la 60.000 anul viitor, PIB-ul va fi cu circa 0,8% mai mic la sfârşitul mandatului parlamentului, cu o pierdere cumulativă a producţiei de 33 de miliarde până în 2016.
Din moment ce Cameron a promis doar să reducă imigraţia netă la zeci de mii pe timpul mandatului parlamentului actual, mai degrabă decât într-un singur an, calculele FT oferă numai un indicator brut al modului în care acest lucru ar putea afecta PIB-ul.
Unii economişti susţin de asemenea că PIB-ul este un indicator prea grosolan pentru a se putea evalua beneficiile financiare ale imigraţiei, întrucât nu iau în calcul costurile pentru furnizarea de servicii publice şi de locuinţe noilor sosiţi.
Guvernul a comandat propriul său raport independent privind impactul economic aşteptat al plafonului, care va fi dezbătut de cabinet înainte de stabilirea unei limite anuale pentru anul viitor.
Spectrul celor 70 milioane
“139.000 de imigranţi bat criza locurilor de muncă, însă numărul lucrătorilor britanici scade cu 654.000”, a titrat Daily Mail, care citează studiul FT şi precizează că mulţi angajatori au preferat să angajeze mai degrabă imigranţi decât lucrători britanici pe timpul ultimilor zece ani, întrucât aceştia muncesc mai mult şi pentru salarii mai mici.
Daily Mail face o analiză alarmistică în termeni demografici. Reaminteşte că anul trecut, imigraţia netă – numărul imigranţilor care vin în ţară minus numărul celor care pleacă – a fost de 196.000. Acest nivel ar însemna că populaţia Marii Britanii va atinge pragul simbolic de 70 de milioane în circa 20 de ani.
“O populaţie de 70 de milioane ar însemna că la fiecare zece ani vor trebui construite 4 milioane de locuinţe”, scrie Daily Mail. Este citată o previziune a Oficiului Naţional de Statistică, din 5 octombrie, arată cum se aşteaptă să crească populaţia, funcţie de diferite rate de imigraţie pe timpul următorilor 25 de ani. Astfel, populaţia va ajunge la 70 de milioane până în 2027 dacă imigraţia netă continuă la nivelul anului trecut. La o rată a imigraţiei nete de 50.000 pe an, previziunile arată o populaţie de 67,8 milioane până în 2035.
Andrew Green, de la grupul de lucru Migrationwatch UK, a spus: “Aceste previziuni subliniază necesitatea de a reduce imigraţia netă şi mai mult, preferabil sub 50.000, pentru a stabiliza populaţia”.
Eşecul laburiştilor
Daily Expres “citeşte” rezultatele studiului din FT din perspectivă politică, atacând activitatea guvernului laburist. Daily Express îl citează pe ministrul Muncii, Chris Grayling, care declară că “nebunia” de a avea milioane de britanici în şomaj în timp ce un număr imens de imigranţi şi-au găsit locuri de muncă este “cel mai mare eşec” al laburiştilor.
Chris Grayling a vorbit la Conferinţa Conservatorilor din Birmingham despre faptul că studiile arată că firmele britanice au continuat să angajeze mai mulţi lucrători străini pe timpul recesiunii, în timp ce numărul lucrătorilor britanici a scăzut.
Promisiunea lui Gordon Brown, “british jobs for british people” (locuri de muncă britanice pentru lucrători britanici) a eşuat, a spus Grayling. Ministrul le-a spus activiştilor conservatori că “este un scandal naţional” faptul că Marea Britanie are cinci milioane de oameni care solicită indemnizaţii de şomaj, că în una din cinci familii nimeni nu munceşte şi că aproape un milion de oameni la vârsta muncii nu au avut niciodată un loc de muncă. Acesta a spus: “Si ştiţi cel mai mare eşec dintre toate? Mergeţi în orice localitate din susul şi josul ţării şi veţi găsi oameni descurcăreţi din străinătate care au reuşit să-şi găsească de lucru, iar noi încă avem aici cinci milioane de oameni care trăiesc pe şomaj. Este o nebunie.”