Criza este atât de mare în Italia încâtfenomenul emigrației italienilor începe să depășească, ca număr, exodul românilor. Din 2012 până în 2013 imigrația italiană oficială din Anglia a crescut cu 50%. “Pigs here”, a titrat The Sun, tabloidul lui Rupert Murdoch, care se referă la acronimul țărilor cele mai vulnerabile ale UE (PIGS – Portugalia, Italia, Grecia, Spania). Acronim care înseamnă însă, în limba engleză, și “porci”!
În timp ce David Cameron se preocupă de o iminentă “invazie” din Europa de Est de bulgari și români, care de la 1 ianuarie 2014 vor putea circula, lucra și locui în mod liber în toată Europa, în ultimul an Marea Britanie a fost invadată, ca să spunem așa, de un număr tot mai mare de imigranți din Europa meridională: italieni, spanioli, portughezi, greci, adică de națiunile cele mai afectate de criza zonei euro.
Noi cifre publicate la Londra arată că numărul de National Insurance Numbers (NINo), practic un permis de lucru, acordat imigranților din Europa de Sud este într-o vertiginoasă creștere: pentru italieni a crescut de la 25.800 în 2012 la 39.400 în 2013, o creștere de 52%; pentru spanioli s-a trecut de la 35.000 la 49.000, o creștere de 40%; pentru portughezi de la 19.500 la 28.000, o creștere de 45%; pentru greci de la 7.000 la 9.300, o creștere de 31%.
Cererea de National Insurance este numai un simptom al dimensiunilor imigrației din Marea Britanie, pentru că numai emigranții care se stabilesc în această țară în mod permanent și oficial solicită NINo.
Dacă s-ar adăuga, în privința italienilor, de exemplu, pe toți cei care, în special tinerii, se duc să trăiască în Regatul Unit pentru șase luni sau un an, lucrând ca barmani, vânzători sau în alte munci ocazionale, unii la negru, numărul ar fi mult mai ridicat.
În orice caz, descoperirea că din 2012 până în 2013 imigrația italiană oficială din Anglia a crescut cu 50%dă o idee despre dificultatea crescândă de a găsi de lucru în Italia.
Marea Britanie, cu o piață a muncii mai flexibilă decât cea italiană, și cu o economie care și-a reluat creșterea după o lungă recesiune, la ritmul cel mai forte din întreaga UE, reprezintă în mod evident un potențial Eldorado pentru tinerii italieni fără un loc de muncă și pentru cei de vârsta lor din Europa de Sud.