Adrian Ghenie, unul dintre cei mai valoroşi tineri pictori români, va expune în luna septembrie, la galeria de artă modernă londoneză Haunch of Venison. Pictorul transilvănean va avea o expoziţie personală, deschisă între 6 septembrie şi 9 octombrie 2011. Ghenie a mai expus la aceeaşi galerie, în 2009. Expoziţia sa – “Darkness for an Hour” – a avut critici favorabile.
Adrian Ghenie este un pictor român tânăr cu o carieră remarcabilă. S-a născut în 1977, la Baia Mare, a terminat Universitatea de Artă şi Design din Cluj şi în doar câţiva ani a expus în galeriile de artă contemporană din România, Germania, Statele Unite şi de la Londra.
Ghenie este un pictor contemporan complex, care alternează cu măiestrie plastică tehnici de colaj şi fotografie, pe fondul unei educaţii clasice. Culorile şi compoziţia lui aduc aminte de unul dintre formatorii de şcoală ai picturii româneşti contemporane – Corneliu Baba. Ghenie stăpâneşte însă pe lângă limbajul plastic european, teme simbol ale modernităţii. Veţi găsi în pânzele lui deopotrivă, trist, angoasat şi ironic un ochi care priveşte asupra marilor drame istorice ale Europei secolului XX. Acest artist este unic mai cu seamă pentru faptul că nu tratează cu uşurinţă dramele moderne ale istoriei, memoriei, inclusiv luxul frivolităţii.
Sunt arhicunoscute portretele pop – art ale lui Andy Warhol. Nu veţi găsi în portretul lui Ceauşescu, semnat de Adrian Ghenie nimic din detaşarea imaginilor pictorului american, nimic din sensul abstract al istoriei. Pentru Ghenie, dramele istoriei sunt materiale, afectează oameni. De altfel, una dintre pânzele sale, care juxtapune Discobolul unor destine obişnuite, materie primă a istoriei mari, este simbolică pentru seriozitatea acestui tânăr pictor.
Pânzele lui îţi solicită dur ochiul, asemeni cruzimii istoriei. Istoria bântuie neiertător, de la imagini care amintesc de oraşe distruse, de destine zdrobite, solicitate, la seninătatea dictatorilor.
Veţi găsi doar privind o lume întunecată, familiară, unde memoria personală tresare la simboluri istorice ale degradării, parte ale memoriei colective.
“Mă interesează în mod deosebit starea de excepţionalitate a fiecărei zile dintr-un regim totalitar şi nu mă refer doar la comunism. în asemenea circumstanţe, totul este distorsionat. Totuşi, naţional – socialismul este mai prezent în munca mea. Dar există mai multe căi subterane, subliminale în care am fost marcat, ca de exemplu, primele amintiri din viaţa trăită sub Ceauşescu. Aveam o pivniţă acasă, unde existau multe obiecte nefolositoare şi acest spaţiu reprezintă pentru mine un pivot al amintirilor personale. Pictura “Basement Feeling” este una dintre puţinele lucrări autobiografice care vorbeşte despre această întâlnire melancolică cu trecutul. Portretul lui Ceauşescu este un proiect al lui Ciprian Murecan. El mi-a comandat un portret oficial al dictatorului, dându-mi indicaţii astfel încât să mă încadrez în parametrii unei posturi convenţionale şi neutre, ca şi cum un artist al acelor timpuri ar fi primit comanda. Marea majoritate a portretelor oficiale erau pictate oribil şi erau ridicole, dar am vrut să aflăm, având în vederea iconografia oficială, dacă este posibil să realizezi o operă de artă autentică. Este vorba de un experiment deschis”. Adrian Ghenie
În 2009, Ghenie a avut la Londra o expoziţie personală, “Darkness for an hour”. Portretul acestuia făcut lui Marcel Duchamp, al unui bătrân orb, în abjecţie echivalează cu un manifest artistic. “Pictura nu a încetat să existe”, spune acest pictor român, care se detaşează net de curentele deconstructiviste şi minimaliste recente şi încearcă ambiţios o recuperare a clasicului. “Sursa imaginilor lui Ghenie vine dintr-o combinaţie a propriilor amintiri, cărţi de istorie şi filme. El alternează imagini şi momente simbol ale istoriei secolului XX – Stalin, comicii Laurel and Hardy, colecţiile de artă ale lui Herman Goering din cel de-al doilea război mondial sau expoziţia Dada din anii 1920, de la Berlin – şi de aceea pânzele lui nu sunt închise ci lasă spaţiu unei multitudini de interpretări. Imaginile sunt prinse între şiroaie şi picături de culori, între suprafeţe aspre, zgâriate, evocând stări contrastante de claritate, fluiditate şi eroziune. Ghenie sugerează astfel că istoria şi memoria nu sunt fixe, ci fluctuante”, se spune în comentariul galeriei londoneze.
O.I.