Secretele complexului Stonehenge din Marea Britanie au fost dezvăluite cu ajutorul unei hărţi subterane – considerată cea mai detaliată realizată vreodată de arheologi – a monumentului neolitic şi a împrejurimilor acestuia. Potrivit BBC, cercetătorii au combinat mai multe instrumente pentru a scana zona până la o adâncime de trei metri, cu o rezoluţie fără precedent. Primele rezultate indică faptul că renumitul monument nu era o construcţie singulară, ci era însoţit de 17 sanctuare.
Cercetătorii au descoperit că există urme lăsate de aproximativ 60 de pietre uriaşe sau piloni care au format un monument preistoric circular uriaş, cu diametrul de 1,5 kilometri, aflat în apropiere de Durrington Walls. “În ultimii patru ani am analizat acest monument extraordinar şi am încercat să descoperim ce se află în jurul său”, a declarat Vincent Gaffney, profesor de arheologie la Universitatea Birmingham, coordonatorul studiului.
Cele mai multe dintre parcelele de teren din jurul complexului nu au fost analizate niciodată în acest fel, a explicat Gaffney, care a încercat să răspundă uneia dintre întrebările puse cu regularitate în cadrul comunităţii ştiinţifice: “Era oare Stonehenge un loc izolat, unde doar oamenii speciali aveau dreptul să vină?”.
Oamenii de ştiinţă britanici au folosit şase tehnici diferite pentru a scana întregul sit, la adâncimi diferite. Printre instrumentele pe care le-au utilizat s-au aflat un magnetometru, un radar subteran (GPR) şi un scaner 3D cu laser.
Nishad Karim, cercetător la Universitate Leicester, a folosit instrumente similare pentru a reconstrui mormintele din secolul al XVI-lea ale regilor din dinastia Tudor.
“Folosind GPR şi alte tehnici, cercetătorii au putut să vizualize virtual spaţiul subteran şi să exploreze felul în care civilizaţia umană arăta cu mii de ani în urmă”, a declarat ea.
Sub unul dintre numeroasele gorgane din zonă, oamenii de ştiinţă au identificat o clădire din bârne lungi de 33 de metri, veche de 6.000 de ani, folosită probabil în timpul unor ritualuri de înmormântare şi al altor practici asociate, inclusiv pentru “descărnare” (eliminarea cărnii de pe oase).
“Clădirea avea trei rânduri de bârne care susţineau acoperişul. Are o suprafaţă de circa 300 de metri pătraţi şi o formă trapezoidală, fapt interesant, întrucât, aşa cum am descoperit, în aceeaşi perioadă, pe continent, sau cu 100 sau cu 200 de ani mai devreme, clădirile trapezoidale erau asociate cu monumentele megalitice”, a declarat Wolfgang Neubauer, directorul Institutului Ludwig Boltzmann, participant la acest studiu.
Alte 17 gorgane au dezvăluit prezenţa unor monumente ritualice nemaivăzute, care datează din aceeaşi eră cu Stonehenge.
Cercetătorii au mai descoperit două puţuri adiţionale în complexul preistoric Cursus, un şanţ uriaş şi circular, denumit astfel întrucât forma lui aminteşte de circuitele amenajate pentru cursele cu care de luptă din vremea Imperiului Roman.
Au mai fost descoperite și urmele unor pietre uriaşe sau ale unor bârne şi piloni, aflate la o adâncime de trei metri, sub gorganul care formează complexul Durrington Walls. “Aceste structuri solide redefinesc complet felul în care s-a dezvoltat Durrington Walls“, a precizat coordonatorul studiului.
Studiul face parte din Stonehenge Hidden Landscapes Project – un proiect de colaborare pe patru ani al Universităţii Birmingham şi Institutului Ludwig Boltzmann pentru Prospectări Arheologice şi Arheologie Virtuală din Austria.