În limbaj comun, deportarea reprezintă înlăturarea unui noncetățean al statului gazdă de pe teritoriul acestuia. În privința regulilor din sistemul juridic britanic, este necesar să menționăm că există o deportare forțată și o deportare administrativă.
Prima categorie, cea forțată, presupune înlăturarea din UK pe baza deciziei Secretarului de Stat oricând există o hotărâre judecătorească de deportare împreună cu o hotărâre de condamnare la închisoare.
Înlăturarea administrativă are loc atunci când intrarea în statul gazdă s-a realizat în mod ilegal, s-a depășit durata de ședere acordată pe baza vizei sau dacă s-au încălcat condițiile impuse pentru a locui în UK.
Directiva 2004/58/EC (legislația europeană), implementată și în sistemul legislativ britanic, confirmă dreptul de liberă circulație și rezidență a cetățenilor Uniunii Europene, dar totodată specifică restricțiile acestui drept: astfel, un cetățean al Uniunii Europene poate fi înlăturat dintr-un stat membru și îi poate fi interzisă stabilirea în respectivul stat, decizia justificându-se pe motive ce țin de securitate publică și sănătate publică.
Măsurile luate în acest caz și justificate de normele de securitate publică trebuie să respecte principiul proporționalității și să aibă în vedere doar conduita persoanei în cauză. Prin urmare, condamnările anterioare nu constituie motiv de deportare. Cu toate că legislația europeană prevede că un ordin de deportare poate fi emis împotriva unui cetățean european în situația în care se aduc atingeri grave securității publice, acest fapt cunoaște și excepții. Prin urmare, nu poate fi emis un ordin de deportare dacă cetățeanul european a locuit în statul gazdă în ultimii 10 ani (doar în situații extreme de grave) sau în situația în care este minor, exceptând cazul în care deportarea ar fi în interesul minorului.
Ordinul de deportare
Conform legislației britanice, un ordin de deportare poate fi emis doar împotriva unui străin. Acest ordin de deportare nu doar autorizează înlăturarea străinului din UK, dar și reținerea acestuia în custodia autorităților până în momentul deportării efective.
Înainte de a lua decizia de deportare a unui străin pe motivele menționate mai sus, statul gazdă trebuie să țină seama de considerente ca: durata rezidenței în respectivul stat, vârsta, starea de sănătate, situația familială și cea economică, integrarea socială și culturală a acestuia în statul gazdă precum și legăturile cu statul de origine.
Motive
Un cetățean străin poate fi deportat dacă:
- Ministrul de Interne consideră că este în interesul public ca respectiva persoană să fie deportată din UK;
- Cetățenii europeni ce nu au sau au încetat să aibă drept de rezidență pot fi deportați pe motiv de siguranță și sănătate publică (după 90 de zile dacă nu au un loc de muncă, mijloace de a se întreține sau asigurare de sănătate și dacă nu au un membru de familie în statul gazdă, care să ii ajute);
- Cetățenii europeni și familiile acestora; (daca au drept de ședere în UK, doar dacă este vorba de motive serioase de securitate publică);
- Cetățenii europeni și familiile acestora care sunt rezidenți de peste 10 ani sau minorii pot fi deportați pe motive imperative;
- Existența unei hotărâri judecătorești de condamnare la pedeapsa închisorii a unei persoane cu vârsta peste 17 ani.
Efectul asupra familiei
Odată ce ordinul de deportare a fost emis și înmânat, cetățeanul străin poate fi ținut în detenție fără a fi anunțat în prealabil sau poate rămâne liber în UK până în momentul deportării.
Cu toate că și familiile acestora urmează a fi deportate, se poate totuși evita această situație în anumite circumstanțe:
- Soțul unei persoane ce urmează a fi deportată , are el însuși dreptul de a locui în UK;
- Soțul unei persoane ce urmează a fi deportată locuiește separat de acesta;
Copii aceluia care urmează a fi deportat, pot rămâne în UK dacă locuiesc cu celălalt părinte separat, locuiesc și se întrețin singuri ori s-au căsătorit înainte ca problema deportării să apară.
Procedura
Odată ce decizia deportării a fost luată, persoana în cauză va fi înștiințată despre ordin și despre dreptului de a face apel împotriva acestei decizii. După înștiințare, Ministrul de Interne poate autoriza detenția cetățeanului străin, restricții referitoare la locul de reședință sau de a înceta a mai lucra în UK, cerându-i să se prezinte periodic la poliție, până la executarea ordinului de deportare.
Persoana urmează a fi deportată în țara a cărei cetățenie o deține, în aceea care i-a conferit cele mai recente acte de călătorie sau în orice țară, dacă face dovada acceptării primirii acestuia. Costurile deportării sunt suportate din fondurile publice ale statului ce a inițiat procedura deportării.
Ordinul de deportare nu poate fi pus în executare câtă vreme există posibilitatea de a face apel la acestă decizie sau pe durata cât apelul este în curs de desfășurare.
