Adopţia în Regatul Unit şi-a schimbat cursul considerabil în ultimii 20 de ani. Dacă acum două decenii, principalul motiv pentru adopţie era lipsa părinţilor şi copiii erau consideraţi orfani, în zilele noastre principala cauză care duce la adopţie este abuzul şi / sau neglijarea copilului. Unde există o ameninţare la viaţa copilului sau posibilitatea de a supune copilul unei situaţii care să provoace o suferinţă serioasă, agenţiile cu atribuţii în protecţia copilului, cum ar fi serviciile sociale sau poliţia, au datoria să acționeze fără ezitare, pentru a securiza siguranţa copilului.
Copiii sunt iniţial plasaţi cu un asistent maternal pentru că, în mod trist şi din diferite motive, nu sunt în siguranță acasă, în grija părinţilor. Pentru anumiţi copii, unde nu există o şansă reală de a se întoarce acasă şi să fie îngrijiţi şi crescuţi în siguranţă, adopţia decisă în tribunal este cea mai bună opţiune pentru securitatea şi stabilitatea lor pe termen lung. Cei mai mulţi copii adoptabili vin din familii care au experimentat o combinaţie de probleme acasă:
– Creşterea copilului în mod necorespunzător, unde nevoile de bază ale copilului nu sunt îndeplinite, cum ar fi înfometarea copilului, dieta necorespunzătoare, lipsa de igienă, lipsa de stimulare, nesupravegherea, lipsa de educaţie, abuz fizic, psihic, emoţional sau sexual, lipsa de locuinţă
– Dependența de alcool sau droguri
– Violenţa domestică
– Sărăcie
– Boli mentale
– Boli fizice
– Izolarea socială
– Lipsa locului de muncă şi a venitului financiar
Unii părinţi au fost abuzaţi sau neglijaţi ca şi copii şi devin abuzatori, fără să realizeze sau copilul lor s-a născut cu o dezabilitate severă şi părinţii nu fac faţă situaţiei de a creşte copilul în siguranţă.
Aceşti factori au un impact considerabil în creşterea copilului şi formează un cadru propice pentru abuz şi neglijare. Pentru familiile venite din alte ţări şi stabilite în UK, aş adăuga bariera de limbă, unde părinţii se găsesc în imposibilitatea de a se exprima şi în situaţia de a nu înţelege sistemul, ce aşteptări sunt din partea lor de a creşte copiii în siguranţă.
Autoritatea locală unde au fost semnalizate cazurile de abuz încearcă să lucreze cu părinţii, pentru a reabilita copii în grija lor. Dacă încercările de reabilitare eşuează şi echipa multidisciplinară formată din asistenţi sociali, poliţie, cadre medicale şi didactice (unde este cazul) consideră că acei copii continua să fie la risc în grija părinţilor, după consultarea cu avocaţii / juriştii din departamentul legal deschide cazul în tribunal pentru a decide unde să locuiască copilul pe termen lung.
Procesul în tribunal se desfăşoară pe decursul a câteva luni iar părinţilor li se oferă din nou şansă de a face schimbare spre binele copilului său a copiilor dacă e un grup de fraţi. În acelaşi timp părinţii sunt evaluaţi de organizaţii independente de Serviciile Sociale, iar judecătorii iau în considerare rapoartele de evaluare. Decizia de adopţie este luată de judecători după ce ascultă toate părţile implicate în proces, inclusiv părinţii care au dreptul de a fi reprezentaţi de un avocat.
După ce ordinul judecătoresc de a plasa un copil spre adopţie este admis, copilul gradual este pregătit pentru a înceta contactul direct cu părinţii.
În cele mai multe situaţii judecătorul decide o corespondentă prin scrisori dintre părinţii adoptivi şi părinţii naturali, corespondenta fiind mediatizată de echipa de adopţii din cadrul autorităţii locale. În funcţie de situaţie, judecătorii pot decide copilul să fie plasat în grijă asistenţilor maternali până la majorat iar în aceste condiţii părinţilor li se poate oferi contact direct cu copilul. În situaţiile cele mai fericite copilul poate fi returnat în grija părinţilor dacă aceştia au demonstrat că pot să se schimbe sper binele copilului.
Maria Maris – Asistent Social
