in

Sir George Iacobescu, vizionarul român care a transformat Docklands: «Tot ce atinge se transformă în aur»

Oameni care ne inspira

”Faceți cunoștință cu Sir George Iacobescu: vizionarul român care a transformat Docklands” – acesta este titlul folosit de Evening Standard pentru a-l descrie pe unul dintre cei mai renumiți români din Marea Britanie. (mai multe despre Sir George Iacobescu găsiți aici și aici)

Russel Lunch, de la Evening Standard relatează, în ediția de vineri, 18 august, discuția purtată cu Sir George Iacobescu în biroul acestuia aflat la ”înălțime”, în prima clădire creată, de acesta, în zona Docklands.

”Faceți cunoștință cu Sir George Iacobescu, cel care a fugit de represiunea comunistă pentru a crea un oraș, Docklands, în interiorul unui alt oraș …

Există un moment unic, ”iluminator” la propriu, care explică de ce Sir George Iacobescu și alte milioane au dorit cu disperare să scape de România comunistă a lui Nicolae Ceaușescu.

Gestionarea economică defectuoasă și lipsurile erau atât de grave încât familiilor care trăiau sub regimul represiv al dictatorului li se permitea un singur bec pe apartament, a povestit omul de afaceri. Aflat la etajul superior al clădirii One Canada Square – prima dintre zecile de clădiri pe care le-a creat în Docklands – Sir George Iacobescu își amintește: Cea mai tristă poveste a fost atunci când soacra mea a trebuit să fie supusă unei operații. A mers la spital și i s-a spus că va fi operată, dar va trebui să aduceți dumneavoastră un bec pentru masa de operație. Așa că soacra mea a luat un bec de 40 watt din apartament, singurul pe care îl avea, lăsând astfel casa în întuneric, și s-a dus la spital cu el.  Doctorii au folosit becul pentru operație și, când a fost externată din spital, becul i-a fost returnat”,

Sir Iacobescu, care a crescut într-o astfel de sărăcie, a reușit să scape de regimul lui Ceaușescu.  “Există o caricatură care ilustrează exact viața în România. Desenul consta dintr-o săgeată imensă marcată “marș spre comunism”, iar săgeata era constituită din milioane de săgeți mici care arată în sens invers “, adaugă acesta.

Dar dezastrul economic al României a oferit și mijloacele eliberării sale: situația a fost atât de îngrozitoare – și nevoia de valută străină atât de mare – încât țara nu avea prea multe de exportat în afară de poporul său. I-a luat patru ani, dar a reușit să iasă din România în 1975, cu ajutorul unui broker din Park Lane și al unei mătuși din Canada. A durat încă un an pentru a-și scoate și soția, Gabriela. (povestea aici)

În ciuda lipsurilor din regimul comunist, Sir Iacobescu s-a bazat întotdeauna pe talentul său principal. Tatăl său a fost doctor, dar George este un inginer cu experiență și, de aproape jumătate de secol, a continuat să construiască,  de la stațiile de pompare comuniste până la turnurile de milioane metri pătrați de la Londra.

Primele sale proiecte majore, executate pentru dezvoltatorul canadian Olympia & York – zgârie-nori din centrul orașului Olympia și vastul centru financiar mondial din New York – arată ca niște proiecte de încălzire pentru ceea ce a urmat atunci când s-a mutat la Londra, în anii optzeci.

Acum în vârstă de 72 de ani, el este singurul român care a fost numit cavaler de către regină. Suntem înconjurați de monumente ale celor 30 de ani de muncă grea și viziune, dar să nu uităm și de vizionarul Paul Reichmann, fondatorul O & Y, care a cumpărat zona de dezvoltare Docklands de la  Margaret Thatcher, în 1987.

Este incredibil de mândru de ceea ce a devenit Canary Wharf, deși el chiar l-a sfătuit pe Reichmann să nu cumpere proiectul, după ce avuseseră o plimbare neplăcută prin site-ul nedezvoltat, acum trei decenii. Am făcut o greșeală“, râde acesta.

La prima vedere nu pare a fi un revoluționar, are o figură avuculară, cu ochelari, darnic de bătăi prietenoase pe umăr și extrem de politicos, chiar îi oferă reporterului un pahar de vodcă cu praz ”pentru a fi o gazdă bună”. La Canary Wharf, el este un lider abordat chiar și de cei mai simpli agenți de pază.

Canary Wharf a fost un “șoc pentru sistem“, spune el.  S-a realizat în trei decenii ceea ce le-a luat celor de la Mile Square 500 de ani – livrând un nou produs și forțând orașul să accepte dezvoltarea acestor zgârâie nori.

Sir Iacobescu a avut de întâmpinat numeroase obstacole financiare și politice, cum ar fi prăbușirea, la începutul anilor 90 a companiei O&Y, renașterea acesteia sub forma Canary Wharf Ltd și promisiunile guvernului în legătură cu mijloacele de transport.

Lordul Levene, cel care a luat Canary Wharf în administrare și l-a numit pe Sir George ca adjunct al său, “a recunoscut imediat că tipul ăsta știa ce face – m-aș baza tot mai mult pe el”. Levene spune că Iacobescu este “remarcabil”. El adaugă: “Tot ce atinge se transformă în aur. Ceea ce a făcut în Londra, nimeni altcineva nu a făcut-o.”

Priveliștea de la etajul 31, cu vedere către sediul Agenției Europene pentru Medicamente (EMA), amintește despre următoarea provocare. EMA pentru aducerea căreia a negociat chiar Levene, acum mai bine de 20 ani, se va muta în Amsterdam după Brexit.

Sir George, care a susținut tabăra rămânerii în UE pe timpul referendumului, a primit rezultatul cu mihnire (“ca o pierdere”, potrivit unui prieten). Nu poate să-și ascundă disprețul față de Boris Johnson, despre care spune că “a încercat să nu fie împovărat de fapte” în timpul campaniei.

Cicatricile sunt mult mai adânci pentru un imigrant. ”Au fost multe exagerări, s-au cauzat daune… Vorbesc despre daunele produse de retorica anti-europeană și anti-imigrare, care a fost, adesea, făcută fără minte. Din nefericire s-a auzit în întreaga lume”.

În mod asemănător, este caustic la adresa lui Jeremy Corbyn (“Troțki nu a murit în zadar“) și, în calitate de evreu, se îngrijorează de acuzațiile de antisemitism care umbresc partidul.

Acesta adaugă: “Cea mai mare provocare pentru Guvern este aceea de a arăta lumii, fizic și financiar, că suntem deschisi pentru afaceri. Îți închizi ochii și îți imaginezi că în cinci ani negocierea pentru Brexit se va termina – sperăm – dar trebuie să ne concentrăm asupra celui mai important aspect: menținerea Londrei ca același oraș fabulos, deschis lumii.

(…)

Când nu lucrează, “se relaxează muncind mai puțin”, stând în grădina sa, ascultând jazz și fumând cele mai bune trabucuri cubaneze, Cohiba Behike – 700 de lire pentru o cutie de 10 – fabricate într-o mică fabrică din Havana. “Obișnuiau să facă trabucuri pentru Fidel Castro, să le ofere șefilor de guvern. Apoi și-au dat seama că era un produs atât de bun încât au început să le exporte.”

Desi extrem de ocupat, Sir George Iacobescu si-a gasit timp si pentru proiecte de implicare socială, fondând organizația non profit “Teach First”, este trustee al British Museum și partner in nenumarate alte proiecte.


”Nu e rău pentru un imigrant din Europa de Est. Ce au făcut vreodată aceștia pentru Marea Britanie?” (Russell Lynch)

Alte articole din seria ”Valori românești în lume” găsiți aici și aici și aici si aici.

Sir George Iacobescu: “Am plătit 5.000 de dolari ca să plec din România

Gala „100 pentru Centenar”, cine sunt cei zece români din Marea Britanie premiați de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, lista completă

Un român a înregistrat în UK compania M… PSD Ltd.: «Fac ce vreau cu banii mei»

Poliția Redbridge: „Majoritatea prostituatelor de pe Ilford Lane vin din România”