Tot mai mulţi imigranţi se stabilesc permanent în Marea Britanie, mai mult decât în orice ţară din Europa, potrivit unui raport publicat pe 12 iulie. Un total de 397.900 de imigranţi s-a îndreptat către UK în 2009, numai SUA înregistrând o cifră mai mare, potrivit Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).
Raportul OCDE arată că Marea Britanie este una dintre ţările în care nivelul de imigraţie permanentă a crescut în anii de după criza creditelor. Numărul imigranţilor permanenţi de aici este depăşit numai de cel din SUA, unde 1,1 milioane de oameni s-au stabilit permanent.
Raportul reprezintă o altă bătaie de cap pentru coaliţia de guvernământ care a promis că va reduce imigraţia netă la “zeci de mii”.
Date de la începutul acestei luni au arătat că populaţia creşte cu rata cea mai rapidă din ultima jumătate de secol, stimulată de imigraţie şi de explozia numărului de naşteri.
În general, ţările OCDE au înregistrat în medie o scădere a imigraţiei pe care raportul o consideră rezultatul reducerilor de pe piaţa muncii. Însă secretarul general al OCDE, Angel Gurria a prezis că tendinţa se va schimba din nou, imediat ce economiile lumii îşi revin.
Damian Green, ministrul Imigraţiei, a spus: “Suntem pe cale să reparăm sistemul imigraţiei pe care l-am moştenit. Imigraţia netă a fost prea mare, însă măsurile şi reformele pe care le introducem o vor readuce la un nivel anual de zeci de mii”.
Iain Duncan Smith a spus: “Acest raport confirmă că chiar şi pe timpul recesiunii locurile de muncă din UK s-au dus la lucrătorii imigranţi, în timp ce alte ţări au avut parte de un declin al forţei de muncă imigrate”. Sir Andrew Green, preşedinte al grupului de analiză MigrationWatch UK, a spus seara trecută că datele dovedesc că laburiştii au făcut ca Marea Britanie să devină o ţintă uşoară pentru imigraţie.
“Pierderea controlului asupra imigraţiei de către laburişti… ne-a lăsat cu o situaţie în care populaţia noastră creşte cu cea mai rapidă rată din ultimii 50 de ani”, a spus Andrew Green. “Presiunea asupra locuinţelor sociale, sănătăţii şi educaţiei nu se poate decât intensifica într-un moment în care laburiştii nu au lăsat niciun ban pentru rezolvarea cererii suplimentare”.
