De ce este Regatul Unit nedrept cu studenţii din România şi Bulgaria? Deşi sunt membri ai UE, legea britanică îi discriminează pe studenţii din România şi Bulgaria. Mădălina Ciobanu, 19 ani, studiază cursurile de Jurnalism şi Relaţii Publice la University of the West of England din Bristol (UWE) şi este autoarea unui articol din publicaţia “The Independent”, în care îşi exprimă dezacordul faţă de acest sistem.
Studenţii români şi bulgari care urmează studii superioare în Regatul Unit se confruntă cu o alegere grea: trebuie ori să-şi continue studiile din banii părinţilor sau să se întoarcă acasă.
România şi Bulgaria sunt membre ale UE din 2007. Articolul 39 din Tratatul UE dă dreptul cetăţenilor europeni să îşi “caute un loc de muncă şi să muncească într-o ţară fără a avea nevoie de un permis de muncă”. Cu toate acestea, ţările UE au dreptul legal de a aplica restricţii de muncă pentru aceste două ţări timp de şapte ani.
România şi Bulgaria se numără printre primele zece ţări membre ale UE din care provin studenţii care urmează cursuri în învăţământul superior din Marea Britanie, cu 4.625, respectiv 4.615 studenţi în anul universitar 2010- 2011, potrivit Consiliului britanic pentru Studenţi Străini (UKCISA). Mulţi dintre aceşti studenţi au nevoie de un loc de muncă pentru a se întreţine. Din nefericire, mulţi trebuie să-şi abandoneze visurile şi să se întoarcă acasă.
Yulia Koşarevska, studentă bulgăroaică în anul întâi în Bristol, este pasionată de studiile sale, însă are o mare îngrijorare. Obstacolele birocratice o împiedică să se angajeze.
Certificatul de înregistrare sau permisul de muncă le oferă posibilitatea studenţilor să munească temporar. Aceştia trebuie să aplice pentru acesta trimiţând un formular completat de 15 pagini, dovada identităţii şi adresei, declaraţii bancare, dovezi de sponsorizare, o declaraţie prin care se angajează să nu devină o povară pentru statul britanic şi recent introdusa asigurare medicală completă. Organismul guvernamental însărcinat cu acesta este UK Border Agency (UKBA Home Office), şi potrivit website-ului lor, “încearcă să rezolve 99% din aplicaţii (poştale) în şase luni de la primire”
Dar timpul actual de aşteptare a crescut la nouă luni în multe cazuri, deşi poate varia. Procesul a devenit o loterie, cei mai norocoşi şi suficient de insistenţi fiind în stare să programeze o întâlnire personală la biroul de relaţii cu publicul al UKBA, unde permisul lor de muncă este eliberat în aceeaşi zi.
Yulia, care studiază Jurnalism la UWE, spune: “Nu este corect să nu avem parte de acelaşi start precum restul Europei. Nu putem concura cu studenţii din Europa de Vest, care primesc sume considerabile de bani de la părinţii lor şi chiar de la guvernele lor. Noi nu cerem Angliei să ne dea bani, noi doar vrem să avem dreptul de a munci aici fiindcă dorim să ne educăm”.
UKBA refuză să comenteze privind acest subiect. “Guvernul britanic are în mod clar dreptul de a impune reguli şi reglementări aşa cum consideră de cuviinţă, pentru a-i proteja pe cetăţenii britanici de un val al imigraţiei extrem de mare provenit din aceste ţări din Europa de Est. Totuşi, studenţii români şi bulgari au performanţe bune în Marea Britanie, chiar şi la universităţi de top, cum ar fi Cambridge sau Oxford, şi mulţi susţin că ei ar trebui să beneficieze deplin de statutul lor de cetăţean european”, conchide Mădălina Ciobanu.
(sursa: The Independent)
