de Mircea Maer
Românii s-au împărțit în tabere. Unii sunt anti-exploatare, alții sunt pro. Mai sunt și indiferenții. Pe indiferenți îi revendică cei anti. Spun că tot poporul trebuie să iasă în stradă. Cei anti-exploatare sunt și anti-Chevron. Pro-Chevron nu am văzut încă, dar sigur vor apărea câțiva.
De când guvernul Ponta a venit cu legea mineritului, românii au descoperit că există Roșia Montană. Cea mai mare parte a lor. Nu le-a păsat când președintele Băsescu le strecura cianură în ureche și nici când Guvernele Boc și Ungureanu dădeau autorizații pentru RMGC.
Nu prea le-a păsat nici când la Ministerul Mediului, condus de Sulfina Barbu, se semnau autorizații pentru Chevron. Acum, alt Barbu este înjurat, cel de la Cultură.
Protestatarii nu se mai uită la Antene, ba chiar le înjură pe la mitinguri. Că manipulează. Pe cine manipulează? Pe cei pro sau pe cei anti? Sau pe indiferenți? Oare dacă ești indiferent poți fi manipulat?
Protestele pentru Roșia Montană au și o doză de paranoia. Am observat, cel puțin la Londra, că oamenilor le este teamă. Am întâlnit acest fenomen acum 11 ani, în timpul protestelor din Republica Moldova. și acolo exista frica de manipulare, de servicii, de interese etc.
Le este frică, de pildă, că presa pune întrebări pentru a le manipula apoi răspunsurile, chiar dacă presa face lucrul ăsta de 200 de ani. Găsim: presa a fost cumpărată de RMGC. Sau: presa este vândută RMGC. De parcă presa este ceva care nu se poate cumpăra sau vinde.
Îmi pare rău că mulți încă nu au înțeles că presa nu este nimic altceva decât o afacere. Dacă a cumpăra publicitate la un ziar sau la o televiziune a devenit un lucru murdar, atunci ar trebui desființate toate ziarele și toate televiziunile din lume.
Am mai observat la unii dintre protestatari dorința ca presa să scrie doar ceea ce spun ei că este adevărat. Adică ori ești de acord, ori ești dușman. Nu prea ai cum să te situezi în zona scepticilor, măcar. Sau cel puțin a oamenilor care nu găsesc toată vina în Guvernul Ponta. Oare cei care protestează, atât în stradă, cât și pe Internet, nu își dau seama că se transformă exact în ceea ce spun ei că detestă?
Pentru că, în toată paranoia stârnită de Roșia Montană, am impresia că manipularea vine și din partea protestatarilor. Simt că oamenii sunt stârniți de unii, pe fondul nemulțumirilor. Am văzut ce s-a întâmplat cu mașina ministrului Culturii, vineri seara, și mi-a fost întărită această ipoteză.
De asemenea, văd la televiziuni, despre care se spune că manipulează, imagini cu protestele anti-Chevron de la Pungești. Aud opinii pro și contra. Se pare însă că nu este de ajuns. Chiar o persoană pe care o consideram obiectivă a postat pe facebook ceva de la “TV Pungești”, pe surse: un om de 80 de ani a fost omorât de jandarmi.
Aflu apoi că nea Spiridon e viu și nevătămat, iar la Pungești nu a murit nimeni. Așadar, sunt unii, nu știu încă de ce, dar am o bănuială, care asmut oamenii unii împotriva celorlalți. Bineînțeles, cineva trage foloase din asta, ca și din episodul cu mașina ministrului Barbu. Iar o mare parte din vină este și la Guvernul Ponta, care parcă nu găsește o cale să comunice cu cetățenii, fie ei manipulați sau nu.
Personal, sunt împotriva mineritului, în secolul XXI, într-o țară din Uniunea Europeană. Dacă prezinți ca unică salvare o industrie absolute nocivă, bazată pe propriile resurse naturale, însemnă că ai o problemă.
Dacă singurele locuri de mucă stau în această industrie, mai ai o problemă. Dacă ajungi să dai o lege pentru favorizarea unei societăți comerciale private, însemnă că ai mai adăugat o problemă. Iar când găsești 200 de jandarmi să se lupte cu moșnegii din Pungești speriați de cutremure și de duhuri rele, dar nu ai sepepiști care să protejeze un ministru, înseamnă că ceva e putred în propria-ți mansardă.
Știu că mulți dintre cei care ies în stradă nu o fac în mod special pentru Roșia Montană, ci pentru că vor ca lucrurile să se schimbe în România. Să nu mai fie nevoiți să își caute fericirea prin țări străine. Ei spun că dacă proiectul de lege a mineritului trece, va fi revoluție. Mare grijă însă la buzunare, pentru că în România s-a mai furat o revoluție.
