de Claudia Paraschivescu
Sunt câteva luni de când în Marea Britanie a început “mișcarea” împotriva românilor și bulgarilor pe care aș numi-o “toată lumea crede că știe ceea ce nimeni de fapt nu știe”. În tot acest timp, am auzit despre un număr foarte mic de români și bulgari care au venit în UK, și care ar putea să utilizeze serviciile NHS și locuințele sociale (cele mai mari temeri ale britanicilor).
Mai mult, există cercetări care arată că imigranții europeni preferă să se întoarcă în țările lor pentru a primi tratament medical. Aș adăuga și liste de așteptare interminabile pentru un tratament stomatologic la NHS. Personal, am plătit 125 de lire pentru a-mi repara în particular un dinte spart, deoarece nu am vrut să aștept 10 săptămâni pentru a beneficia de reducerea de la NHS. În mod ironic, tot mai britanici aleg Polonia și România pentru tratamente stomatologice.
Aș putea să expun mai multe motive pentru care cred eu că impactul sosirii românilor și bulgarilor nu va afecta sistemul britanic. În primul rând, mulți români și bulgari care au dorit să locuiască în Marea Britanie au venit deja începând din 2007. Astfel, au ajuns aici studenți, muncitori sezonieri, lucrători în construcții și restaurante sau oameni cu înaltă calificare.
În al doilea rând, cei mai mulți dintre români au tendința de a merge în Spania, Italia și Franța, în principal datorită apropierii lingvistice. Desigur, se poate argumenta că Spania și Italia trec prin perioade economice dificile și nu mai prezintă interes pentru români. Însă nici Marea Britanie nu trece printr-un boom economic, ca în 2004, când a fost nevoie de muncitori străini pentru a ocupa locuri de muncă pe care englezii le considerau “murdare, periculoase și plictisitoare”.
Teoria migrației sugerează că, în vremuri de prosperitate economică, imigrația tinde să crească. În același timp, aceeași teorie presupune că în perioade de recesiune economică crește emigrația. Acest lucru este demonstrat și de polonezii care s-au întors în propria țară, unde și-au deschis afaceri, mai degrabă decât să fie șomeri în Marea Britanie.
Mai mult, est-europenii sunt migranți economici. Cu alte cuvinte, ei merg la țările mai bogate pentru a lucra și a câștiga mai mulți bani decât în țările lor. Sunt atrași de aspectul financiar, nu de cel social. Astfel, ei aduc bani în economia locală (cumpără produse, utilizează transportul public etc).
Și încă doua motive pentru care valul de imigranțui din țările aderate la UE în 2004 (A8) nu poate fi comparat cu venirea românilor și bulgarilor în 2014:
1. În timp ce populația totală a primelor state este de aproximativ 70 de milioane de locuitori, România și Bulgaria au împreună cam 29 de milioane.
2. În 2004, doar trei țări și-au deschis granițele pentru muncitorii proaspăt aderatelor la UE: Marea Britanie, Suedia și Republica Irlanda. În ianuarie 2014, toate țările uniunii vor renunța la restricții. Ce se va întâmpla, totuși, cu românii și bulgarii care aleg să vină în Marea Britanie în 2014? Cercetările au arătat că cei mai mulți locuiesc în Londra, spre deosebire de imiganții A8, care s-au împrăștiat în toată Marea Britanie.
Venitul românilor este, în medie, mai mare decât cel al polonezilor, de exemplu. Prin urmare, vor consuma mai mult, iar de câștigat va avea economia britanică. Mai este vorba și despre compoziția populației la care, în opinia mea, politicienii ar trebui să reflecte maimult.
Vor exista români și bulgari care vor veni aici dar vor fi, de asemenea, și romii din cele două țări. Romii reprezintă o minoritate europeană și, chiar dacă sunt peste tot pe continent, un număr mai mare locuiesc în Europa Centrală și de Est. Mulți dintre ei vorbesc limba lor maternă (romani), chiar dacă de cele mai multe ori știu și limba țării în care locuiesc.
Ca urmare, există diferențe culturale și lingvistice între ei și ceilalți imigranți. Ar trebui făcută o distincție între aceste grupuri, în scopul de a răspunde mai bine nevoilor lor și să se pregătească pentru sosirea lor.
În concluzie, nimeni nu poate spune exact câți români și bulgari vor veni în Marea Britanie după 1 ianuarie 2014. Nici chiar oamenii de știință din domeniul migației, care își petrec timpul cercetând diverse modele migraționiste. A lua în considerare ceea ce știm de fapt, mai degrabă decât a face presupuneri bazate pe opinii subiective și pe “ceea ce credem că știm” este mult mai benenefic atât pentru Marea Britanie, cât și pentru românii care locuiesc aici.
Claudia Paraschivescu este doctorand la Universitatea din Leeds.
