“Percepţia şi prejudecăţile stau în calea evaluării raţionale a problemelor reale cu care se confruntă imigranţii romi”, scrie profesorul de lingvistică Yaron Matras, de la Universitatea din Manchester, un specialist în limba romani. În opinia sa, înlăturarea prejudecăţilor va arăta că oportunităţile sunt mai importante decât provocările.
El susţine că, în comparaţie cu vecinii lor din cartierele sărace în care tind să se instaleze, romii sunt mai susceptibili să-şi găsească locuri de muncă, iar copii lor să meargă în mod regulat la şcoală. De asemenea, acuzaţiile cu privire la “înclinaţia către infracţiuni” care le este atribuită au fost respinse în mod repetat de către poliţia locală ca lipsite de fundamnet, subliniază profesorul.
În loc să se urmărească schimbarea comportamentului sau culturii lor, provocarea cu care se confruntă imigranţii romi este să beneficieze de pe urma oportunităţil
or pe plan local, deprinderea unor noi abilităţi şi participarea la viaţa comunităţii, păstrându-şi totodată identitatea şi valorile ca orice altă etnie, pledează el.
Însă cea mai mare provocare este modul în care pot fi schimbate atitudinile faţă de romi. “Incluziunea socială poate avea loc, prin definiţie, numai atunci când practicile care contribuie la excludere sunt eradicate. În loc să-i învinovăţim pe romi din cauza fricilor şi fanteziilor noas
tre, este necesar să îi înţelegem şi să ne permitem să ne inspirăm din generozitatea, flexibilitatea şi angajamentul lor în sprijinul reciproc”, pledează Matras.
Profesorul îşi începe comentariul cu un episod petrecut în urmă cu o săptămână într-o frizerie din Birmingham, în care frizerul s-a plâns de “competiţia” reprezentată de angajarea imigranţilor, care menţine salariile mici, acesta afirmând în glumă că “probabil sunt români, îţi dai seama după caravanele de afară”. În opinia sa, comentariile rasiste ale frizerului relevă percepţia publică eronată, după o dezbatere în acest sens, cu privire la imigraţia românilor, dar şi punerea unui semn de egalitate între români şi romi.
Cuvântul “«Roma» (rom) chiar seamănă un pic cu (cuvântul) «Romanian» (român), deci nu poţi învinovăţi oamenii că sunt confuzi”, apreciază el, subliniind însă că asemănarea este întâmplătoare şi că există comunităţi importante de romi în Bulgaria, Slovacia, Ungaria şi alte ţări. El subliniază că “cei mai mulţi romi nu trăiesc în caravane, aşezându-se în Europa de Sud-Est şi Centrală încă din secolul al XV-lea, adesea segregaţi la marginea oraşelor şi satelor”.
În opinia sa, imaginea romilor de pe străzile din Marea Britanie este cea care declanşează o “reacţie emoţională” mai puternică decât în cazul oricăror alţi imigranţi din UE veniţi să muncească. El denunţă afirmaţiile vicepremierului Nick Clegg, care i-a caracterizat în noiembrie ca “intimidanţi” şi “ofensatori” în comportament, dar şi acuzaţii nefondate potrivit cărora au răpit copii în Grecia şi Irlanda, care contribuie la această imagine.
“Societatea noastră îşi limitează modul în care îşi exprimă emoţia, astfel încât invidiem pasiunea exprimată de ţigani prin muzica şi prezenţa lor colorată. Noi ne simţim captivi în rutinele vieţilor noastre de zi cu zi şi romantizăm viaţa ţiganilor ca liberă şi spontană, respingând-o totodată ca anarhică şi necontrolată.”
„Romii îşi organizează munca în familii şi sunt, de obicei, liber profesionişti, în timp ce noi credem că sunt leneşi. Nu au o ţară, aşa că îi considerăm ca neavând rădăcini”, mai scrie profesorul.
Prezenţa romilor în Marea Britanie este percepută ca o “provocare” din cauză că aceştia trăiesc în familii extinse şi se bazează pe structurile familiei pentru ajtor, explică Matras, adăugând că aceasta este totodată cauza imigrării în grupuri largi şi a faptului că socializează în grupuri mari afară.
Reacţia britanicilor faţă de romi este explicată de către Matras, pe de altă parte, prin faptul că percepţia pe care britanicii o au cu privire la romi este “modelată de imagini fictive adânc înrădăcinate în cultura” lor şi care reprezintă “opusul valorilor” britanice.
