Am observat un articol în presa electronică referitor la opinia unui domn guvernant. L-am observat la 13 ore după postare. 13, cifra a cărei semnificaţie nu surprinde deloc în privinţa conţinutului articolului de presă. Şi cum articolul cu pricina semnalează cititorii asupra ideii magistrale a unui domn care peste noapte a devenit ministru, fie şi delegat, adică un ministru mai de categoria … dar mă rog, ministru, mă determină să înţeleg de ce este posibil să aud şi prin alte zări guvernamentale că “nici ploile nu mai sunt ce au fost odată”.
Personajul de astăzi joacă un rol într-o dramă pe care o consideră comedie, dar al cărui subiect tratează în fapt o poveste tragică, aceea a românilor morţi departe de casă.
Drama este cea a românilor plecaţi departe de casă, umiliţi, chinuiţi, nerespectaţi, sătui de toate când privesc către Bucureştiul politic, dar cu dorul de casă, familie, cunoscuţi! Comedia, aici este problema, că în Guvern, avem un comediant, prin natura meseriei sale, poate pentru a ne mai îndulci starea de spirit. Nu ar fi fost o problemă dacă domnul în cauză şi-ar fi luat meseria în serios, nici o problemă, dar nu poate sau nu înţelege! Ce anume nu înţelege, nici nu mai contează!
Nu ştiu cum se face, dar de fiecare dată apare câte un personaj cu idei care pe mine şi probabil pe alte milioane de oameni asemenea mie, cu un trecut în diaspora, ne invită să mai băgăm mâinile în buzunare pentru a căuta încă un euro, în plus, la cele peste patru miliarde de Euro trimise numai anul trecut de pildă, ca să mai rezolvăm încă puţin din problemele ivite pentru acoperirea incompetenţei unor guvernanţi sau unuia, efemeri sau efemer!
Mă întreb dacă vreun ministru olandez ar fi îndemnat cetăţenii să scoată un Euro din buzunare pentru a repatria cetăţenii olandezi decedaţi în Ucraina, ar mai fi ajuns acel tren frigorific vreodată la timp pentru că rămăşiţele pământeşti ale victimelor olandeze să fie repatriate acasă de unde plecaseră în vacanţă?
Până la urmă nu poţi condamna la infinit un om nepotrivit la locul nepotrivit, domnul în cauză, nu are cum să înţeleagă cum este viaţa în diaspora şi nici cum să-I determine pe cei din jur să priceapă asupra a tot ceea ce se petrece în afara ţării cu o populaţie semnificativă, de peste 20% din cea naţională, care astăzi îşi croieşte alt viitor departe de Bucureştiul politic privit cu prea multă şi cumpătată lehamite! Cumpătată până în Noiembrie, când vom distruge speranţele încă o dată ale multor indivizi prea plini de ei şi deja văzuţi tatuci de Cotroceni.
Vom da preşedintele încă o dată, noi cei din diaspora, fără a fi nevoie se mai scoatem un euro din buzunare pentru nici un serviciu care ar trebui asigurat de atot-neputinciosii şi trecător miniştri!
Cât priveşte personajul 1 Euro, nu face nici cât 1% din “50 Cent”, chiar dacă cultură ar fi să spunem un numitor comun! Mie unuia, deja îmi pare rău după votul de încredere dat la audierile din primăvara … se mai înşeală omul!
Aurelian Mihai,
Deputat Diaspora
