Cartea lui Mircea Daneliuc, Băiatul fără sprîncene, este o colecție colorată de 12 “nuvele și alte proze scurte”, un mix alert de dialoguri scurte și tăioase. Sunt scene de viață din epoci diferite, sunt povești care se întind de obicei pe cîteva zile sau săptămâni. Mircea Daneliuc face dovada unui artist complet, capabil să imprime un stil cinematografic şi în textele sale, prin dominanţa unor monologuri vii şi colorate, un stil care nu este altceva decât oglinda societății noastre.
Cartea poate fi cumpărată în Marea Britanie de aici: https://www.cartiromanesti.co.uk/carti/literatura-romana/baiatul-fara-sprancene–p217.html
O calitate aparte a stilului său e felul în care reuşeşte să se muleze după fiecare personaj în parte, trecând prin diferite medii, vârste ori perioade, bifând tipologii clare şi scoţând în relief o parte mai neplăcută a societăţii în care trăim. Daneliuc abordează cu curaj şi fără perdea subiecte precum moartea, atât cea naturală cât şi crima sau sinuciderea. Nu se sfieşte să vorbească nici despre prostituţie, revoluţie sau pedofili. Unele situaţii sunt cele cu care fiecare dintre noi s-a confruntat, despre altele măcar am auzit. Nu lipseşte nici umorul pentru a mai îndulci un pic gravitatea situaţiilor, dar totuşi, închizând această carte nu poţi decât să rămâi cu un gust amar, pentru că Mircea Daneliuc te forţează să intri în contact cu o latură a vieţii pe care tindem să o ignorăm, închidem ochii prefăcându-ne că nu există.
43 este fără îndoială textul cel mai sumbru, mustiind de-o absurditate kafkiană: „Afară se închisese, stătea a ploaie, odaia căzuse parcă în beznă, în suflet aceeaşi negreaţă, săracu’ Mişu, Dumnezeu să-l ierte. Uite-aşa , mâine-poimâine…Odată nu mai răspunde omul pe internet sau la telefon şi dispare! Îi scrii de două, trei ori şi vezi că nu mai vine nimic, omul e deja în văzduh, e delete. Piele italiană, talpă de talpă, ştanţat pe ea 43”. În timp ce Mişu zace nemişcat pe masă, Petrişor, nu se poate gândi la altceva decât la papuci, ai lui şi ai mortului. Ceea ce pare de condamnat e mai degrabă de compătimit, nu-i greu de intuit cât de tare îl sperie pe Petrişor trecerea timpului. Nu fusese sigur nici măcar dacă are 66 sau 67 de ani. La vârsta lui, un an în plus sau în minus face mult. Poate situaţia creată pare dusă la extrem, dar personajul creionat aici e o tipologie destul de des întâlnită, aceea a omului care tinde să nege tot ceea ce-l deranjează sau de care se teme.
Dacă în Paganini autorul ne transportă peste hotare, punându-şi personajele într-o situaţie penibilă iscată de ezitari şi poate de orgolii, în Balentine ne întoarcem nu doar în ţară ci şi în timp, pe vremea revoluţiei de la ’89, când un bărbat cară vreo 60 de sticle de whisky cu mașina prin București iar frica e personajul principal. Prima pană n-are nimic de-a face cu vreun animal (o pană de găină sau pană de scris), ci mai degrabă e o chestiune strict masculină. Ceaiuri reci nu o să te lase rece, ci doar confuz. Eseu despre plăcere îţi dă un gust amar, când realizezi că uneori victima e cel puţin la fel de perfidă precum agresorul.
Dorel este o povestire simpatică despre un bărbat la vreo 60 și ceva de ani, căruia îi cade cu tronc o tînără fotomodel. Frământările interioare ale omului sunt redate amuzant de autor, iar certurile cu soția lui sunt savuroase.
Norocul începătorului te lasă perplex. După ce înfige furculiţa în beregata amantului soţiei sale, Stelu junge la … pescuit. Relaxat. Atât de lipsit de mustrări de conştiină încât te face să-ţi doreşti ca peştele acela uriaş, cu care se lupta să-l scoată la mal, să fie un pretext ca să se întoarcă roata, să-şi plătească fapta.
Băiatul fără sprâncene, textul care dă şi titlul acestui volum e mai amuzant. Un băiat este nevoit să-și radă sprîncenele (și nu numai), pentru a scăpa de o anumită rușine. Este îndrăgostit lulea de o profesoară și are de luat decizii grele pentru un bărbat de vârsta lui.
”Clanța aia, cred c-o privise de o mie de ori, cu luciul luat și bleagă puțin, îi calculase și unghiul, în cap. N-avea de unde să știe că totul se terminase, i se arătase destul. Câte dăți nu pândise aici, până venea de la sală sau de unde venea! Prima oară, la fel, când avea și sprâncene și mult mai mult păr. Ai sânge-n tine sau nu? Acum câteva luni, prin martie, tot așa își scosese rucsacul cu cărți ca să nu, vorba aia, și tot pe pervazul prăfuit se așezase în așteptare.”
”Era o revistă din alea, pentru bărbați, cu Dorina lui pe copertă. Goluță, nu mai vorbim despre asta. Goluță-pușcuță! O studie mai târziu în veceu. La început, numai bust, dar ce urma după aia, s-o iei razna definitiv! De ce face asta? se întrebă, însă uită să-și răspundă, pentru că era absorbit vizual. Nu-i ajunge ca manechină? Cât poate plăti un investitor corporal? – nu c-ar fi avut personal vreo pornire, dar ca să știi pentru ce se bagă o fată citită în mocirla asta a lor.”
O carte recomandată tuturor deoarece fiecare se poate regăsi în ea.
Librăria Cărți Românești UK – modalități de cumpărare:
1. online – https://www.cartiromanesti.co.uk/carti/c24
2. prin telefon – 0784 5564911
3. la sediul din Edgware: etaj 1, unit 7, Cavendish House, 369-391 Burnt Oak Brodway, HA8 5AW
Dați-ne un like: Carti Romanesti
