de Traian George Crişan
Dacă Parchetul mai înseamnă ceva în România, îl aşteptăm pe primarul de la Sectorul 4, Cristian Popescu – Piedone, adus în fata judecătorilor.
Să traducă acolo în clar, să explice ceea ce a bălmăjit el până acum în fata reporterilor, despre Clubul Colectiv. Dacă individul ar avea şi ceva onoare la portofelul lui lucios de atâta folosinţă, şi-ar da demisia şi s-ar pune la dispoziţia procurorilor.
Dar onoarea se vinde la kilogram în Sectorul 4 , iar kilogramul de onoare încă nu este omologat ca unitate de măsură pe Dâmboviţa.
Zilele acestea, aflându-mă în Anglia, englezi, jamaicani, portughezi, africani m-au întrebat despre incendiul de la Clubul bucureştean Colectiv. De câteva zile, până şi imaginea lui Dracula a pălit în Regatul Unit. Oameni din ţări unde se moare de bombe, de lovituri de picior sau cuţit, au fost miraţi că la Bucureşti se moare în număr atât de mare dintr-un incendiu.
“Proşti!”, a opinat unul dintre ei. Ca român, am consimţit: unii proşti ne fac viaţa în România, unii proşti ne-au alungat din ţară, unii proşti ne împiedică revenirea. Sunt înfipţi bine pe unde sunt înfipţi, pe cumetrii, pe slogane sau spăgi, în mediul privat sau în sistemul de stat şi se fac că lucrează, lucrează sau “lucrează”: unii pe plusvaloare, alţii pe salarii de bugetar. Indexate.
Alţi proști, unii de la Televiziunea Naţională România, nu au reuşit nici măcar să filmeze evenimentul. Noroc cu armatele de jurnalişti din Europa şi Statele Unite, care au consimţit de la mare distantă că este cutremurător ieşit din comun – pentru o ţară care se pretinde “în civilizaţie”, să se moară atât de sălbatic. Murim fără nicio şansă în “ţară europeană” România, iar prostii din Sistemul mioritic devin deştepţi în acte ori de câte ori murim fără nicio şansă. Şi ne uneori întrebam dacă nu cumva ţara aceea, România, nu ar funcţiona mai bine fără Primarii şi fără Guvern, şi chiar şi atunci prostii din Sistem îţi vor refuza un banal drept la răspuns.
La Bucureşti, un club de noapte numit Colectiv funcţionează bine-merci pe o declaraţie “pe proprie răspundere”, fără controale de la Pompieri, de la Primărie (inspectorii lu’ Popescu Piedone au program până la 4.30 pm, iar Clubul acela era de noapte, alt banc cu proști) dar cu pereţii căptuşiţi cu material inflamabil. Proștii de la Clubul Colectiv nu au aflat că la concerte rock se aprind brichete sau petarde, iar proștii de la Primăria lui Piedone nu au aflat de proștii de la Clubul Colectiv: dar ei între ei, proștii, se înţeleg de minune: unii încasează – nu aţi uitat?, plusvaloare, iar alţii încasează salarii de la buget. Indexate.
Celebrul dicton românesc “Merge şi-aşa!”, care începând din 1989 menţine salariul mediu românesc la coada clasamentului european şi menţine mortalitatea din accidente la cote înalte, a funcţionat şi aici: la Bucureşti, în acel singur Club, au murit într-un incendiu, 32 de oameni tineri, iar 80 se afla în agonie la spital după ce pereţii stabilimentului au fost mistuiţi de flăcări.
Aşteptăm, desigur, pe şefii proştilor, pe primarul Piedone şi pe boşii de la Colectiv, să fie duşi în fața judecătorilor: boşii de a Clubul Colectiv au fost reţinuţi, dar Popescu Piedone este încă pitit undeva, în dosul unui vraf de hârtii. Prostia setează afaceri în Bucureşti şi plăteşte salarii pentru trântori, şi murim inutil şi dramatic, şi în urma noastră rămâne o ştire din ziar şi cu Popescu Piedone primar la Sectorul 4, în ţara condusă cu prosti numită România.
Prin Anglia, un băiat simpatic ca Piedone ar fi fost încălţat demult şi probabil că mărimea pantofilor eminenţei sale ar fi fost estimată de un magistrat. În Anglia, o zgârietură poate costa 5.000 de lire, dar 32 de vieţi sunt greu de estimat într-un proces. Cum a acceptat şi găzduit primăria lui Popescu Piedone un club care a primejduit viaţa oamenilor în fiecare zi din anul de graţie 2015, asta este o urgenţă de aflat în primul rând pentru sistemul judiciar din România.
Dar în Anglia, pereţii cluburilor nu sunt inflamabili, iar pompierii chiar îşi fac controalele şi chiar dau sfaturi, şi chiar aplică pe tablouri data următorului control. În România mai este încă de murit până va fi suficient de sigur să mergi într-un Club fără să te întorci într-un coşciug. Mergeţi în audienţă la Piedone, în anticamera lui tapetata cu anunţuri de “Fumatul oprit”: dacă îl găsiţi fumând în biroul lui oval, să nu vă miraţi prea tare. El este unul dintre aia care, în campania electorală, v-a promis o viaţă mai bună: ce-i drept, individul nu va fi specificat dacă viaţa aceea bună va fi într-un loc cu multă verdeaţă şi linişte.
