de Mircea Maer
După ce am văzut ieșirea nervoasă a celui care, treaz sau nu, ar trebui să fie încă președintele României, am avut o revelație: am argumente! Am argumente că furunculul pe care l-a spart Băsescu la Relitatea TV, de a împuroiat cum numai el știe (REMEMBER: o fi zis copilul ceva…) ultimele săptămâni de campanie electorală prezidențială, a început să se coacă o dată cu scălămbăielile bufonului prezidențial Turcescu.
M-am luminat abia după ce respectivul punct negru al presei românești s-a trezit din somnul mistic în care alunecase după „autodemascare” și a furnizat site-ului Adevărul toată anexa de la legea SIE pe care Băsescu se eschivase să o citească în cele două ore petrecute alături de Rareș Bogdan.
Realizatorul îl bătea prietenește pe spate ca să își plângă poveștile de doi bani de pe vremea Institutului de Marină (pentru că așa se numea la vremea când scotea ofițeri la normă și nu Academie cum îi spune Băsescu) despre nu știu ce profesor de materialism dialectic, omul care i-a inspirat lui dragostea de țară. Cine a studiat filosofia pe vremea împușcatului știe despre ce vorbesc.
HOPA! Deci Turcescu trăiește! Și aduce documente la gazetă, ca să întărească cele spuse de tovarășul. Pe lângă scuipatul lui Turcescu, Adevărul servește și o dileală totală aruncată pe piață acum 3-4 ani de senatorul Valer Marian, după ce s-a supărat pe PSD, și reluată anul trecut de același personaj. Dileală care a stat la baza „argumentației” lui Băsescu. Îl știți pe Valer Marian? Eu îl știu de pe vremea când era „ziarist”. Nu poți avea încredere în ce spune Valer Marian. Teoria conspirației s-a inventat special pentru omul ăsta.
Buuuun! Între timp, la Nașul TV, un fost ofițer SIE (așa l-a prezentat al doilea măscărici prezidențial) îi spunea lui Ponta că i-a sunat ceasul, ziarul băsist Curentul publica devăluiri „incendiare” despre legătura dintre premier și un spion sovietic, iar candidata independentă (hă-hă-hă) Macovei bălmăjea și ea că rușii îl au la mână pe Ponta. Nu am dovezi ca să arăt că tot ceea ce am scris mai sus este o campanie de măcelărire a candidatului Victor Viorel Ponta, dar am argumente. Nu este așa, domnule Președinte? Și mai am!
Eu unul, nu m-am urcat pe pereți atunci când Turcescu juca tragedia „Dumnezeu știe cine e Robert Turcescu”. Totul mi s-a părut o panaramă regizată prost, dar cu priză la poporul de fazani deja frăgezit de nea Traian care anunțase existența prezidențiabilului ofițer acoperit.
Un singur lucru nu puteam să înțeleg: de ce o tot trăgea măscăriciul că așteaptă să spună un magistrat dacă el dacă este vinovat sau nu. Adică, oricât de secătură ai fi, mă gândesc că tot ți-a mai rămas o picătură de conștiință de sine ca să știi dacă ești sau nu vinovat de ceva. Dar nu! Turcescu avea nevoie de o confirmare oficială a vinovăției sau nevinovăției sale în alt scop. Iar totul s-a legat, pe argumente, normal, după ce președintele Traian Băsescu l-a acuzat, tot pe argumente (dar el e președintele), pe premierul Ponta că a fost ofițer acoperit SIE în perioada 1997-2001.
Așa cum a spus însuși omul de la Cotrocei, este nasol dacă scoate el hârtii care să dovedească apartenența lui Ponta la SIE. Adică încalcă legea. Dar, un judecător deja s-a pronunțat cu privire la autodenunțul făcut de Turcescu ÎN DIRECT: nu a încălcat legea. Deci, dacă e de bună credință, Ponta ar trebui să recunoască, așa cum a făcut și acoperitul dinaintea lui, că a fost ofițer al unui serviciu de informații.
Și mai trebuie să se retragă din cursa pentru Cotroceni. Chiar dacă nu se întâmplă aceste lucruri, rămâne cocoașa „securistică” pe care i-a lipit-o de spate Băsescu. Pentru că, în toată această agitație, se distinge faptul că a fi ofițer SIE e un lucru rău, iar nu că este o slujbă onorabilă. Adică, de ce ar fi Ponta mai bun sau mai rău dacă a fost ofițer acoperit până în 2001? Până la urmă, nu îl poți acuza nici măcar de minciună, atât timp cât legea spune că trebuie să rămână acoperit și după ce iese din tură. Ponta are o groază de păcate, dar ăsta nu poate fi al lui, oricât s-ar strădui Băsescu să i-l bage pe gât.
În final, voi „argumenta” că cel care este de 10 ani președinte al României a fost securist înainte de 1989. Iată și argumentele:
- A fost reprezentant al statului român la Anvers. Se știe că nu puteai avea funcție în exterior, pe vremea comunismului, decât dacă erai securist. La ambasade, spre exemplu, până și bucătarul avea grade;
- În fața lui Băsescu tremurau toți comandanții de navă și directorii companiei de navigație românești;
- După 1990 au apărut DOCUMENTE care arată că elevul și apoi studentul Traian Băsescu a fost racolat de Securitate. Într-unul dintre ele apare numele unui personaj din PDL care se va afla lângă Băsescu în drumul său spre Cotroceni: securistul Silvian Ionescu, fost director CIE (actuala SIE) pe Europa de vest. Am avut acele documente în mână, ca ziarist, de mai multe ori. Nimeni nu a contestat vreodată veridicitatea lor;
- Un comandant de navă din portul Constanța, cu care sunt amic și despre care știu că a fost ofițer de securitate, mi-a spus odată că degeaba se încearcă scoaterea dosarului de informator al lui Băsescu din arhive, pentru că acesta nu există. Omul a fost foarte clar: „ofițerii de securitate nu au avut dosare de informatori”.
- Toată manevra pusă la cale pentru scoaterea lui Ponta din cursă arată cunoașterea unor practici ce nu se învățau la Institutul de Marină.
Oare aceste argumente, care nu apar pentru prima dată în presă, îl vor face pe Băsescu să se deconspire în sfârșit?
