de Mircea Maer
De multe ori, oamenii încearcă să schimbe regulile matematice, operație practic imposilă. Dar încearcă. Simpla adunare doi plus doi are același rezultat și în România, și în Bulgaria, dar și în Marea Britanie. Chiar dacă mulți cetățeni britanici cred că ei au creat Universul, iar Dumnezeu le este încă dator cu patru sateliți și două comete, cineva trebuie să îi anunțe, la un moment dat, că ușa spitalului de nebuni este larg deschisă. Așadar, dacă nu au contribuit cu nimic la facerea lumii, atunci nici matematica nu au cum să o schimbe peste noapte.
Dar încearcă de câteva luni să arate lumii că doi plus doi fac, dacă trăiești în Regatul Unit, șapte și un sfert. Să luăm, de pildă, cea mai arzătoare problemă din ultima vreme a pământenilor cu pașapoarte britanice. Și anume numărul exact al românilor și bulgarilor care vor veni, la anul, în Marea Britanie. Toată lumea moare să știe câți vor trece Canalul Mânecii la 1 ianuarie 2014, de aceea cifrele sunt la mare putere în Regat.
Numai că oricare ar fi ele, nu mulțumesc pe toată lumea. Dacă sunt sub 10.000, nu e bine. Dacă sunt peste 100.000, e rău de tot. Dacă sunt 22.000 e un studiu făcut de laburiști, deci e prost. Cred că, la un moment dat, cineva plictisit de toată povestea asta, o să le ceară euro-scepticilor să dea ei un număr, oricare ar fi el, ca la ruletă. Și acela să rămână. Să se discute numai de numărul acela, măcar să se știe o socoteală. Probabil că cei de la UKIP ar fi în stare să își contrazică și propriile cifre, dacă ele ar pune capăt dezbaterilor privind numărul românilor și bulgarilor. Și, ca să vedeți cât este de mare curiozitatea britanicilor, însuși postul de televiziune național BBC s-a implicat în problemă și a dat o căruță de bani pe un studiu în cele două țări.
În România, de chestiune s-a ocupat Institutul Gallup. Rezultatul: 1% din românii apți de muncă se gândesc să vină în Marea Britanie de la anul. Dar înainte de a trece la partea matematică, unde cifrele dreptei s-au bătut cap în cap cu cele ale BBC, este necesară o paranteză. Specialiștii de la Gallup au luat 1.000 de indivizi din toate categoriile sociale din România, pe care i-au întrebat dacă au de gând să își ia lumea-n cap de la 1 ianuarie 2014. Unde? Spre Marea Britanie. De ce? Să muncească. Din aceștia, 10 au spus că ar veni ei, dar să aibă un loc de muncă sigur. Chiar îmi imaginam ce ar spune un român cu un salariu de 200 de lire pe luna dacă i s-ar pune întrebarea: te gândești să vii în Marea Britanie? “Ca la Dumnezeu!” Cam același lucru l-ar spune și un botswanez, iar Londra nu e plină de botswanezi.
Deci, de la a spune și până la a veni, e cale lungă. Iar plecatul din țară nu este doar o acțiune care să țină doar de categorii sociale. Implicațiile sunt mult mai mari, de la situația familială și până la regiunea unde locuiește individul. The Guardian, ziarul pe care îl consider cel mai stabil psihic din toată Anglia, dădea un exemplu imbatabil: un sondaj prezenta acum ceva vreme faptul că 48% din britanici vor să emigreze. Dacă i-am întreba pe eschimoși, am obține probabil un rezultat apropiat, dar lumea nu se umple de igluuri. Așadar situația e mai complicată decât cifrele reci obținute de BBC.
Dacă mai punem la socoteală că în emisiunea ce prezenta sondajul cu pricina televiziunea a dat-o în bară și a încurcat culorile de pe drapelul românesc cu cele de pe al bulgarilor, avem o imagine completă a preocupării jurnaliștilor britanici pentru aflarea adevărului. Totuși, cât însemnă un procent? S-au întrebat ziarele, partidele și Migration Watch. The Telegraph a spus că sare de 150.000, ceea ce nu e foarte puțin, având în vedere că numărul românilor legali din UK se ridică deja la 100.000. Asta înseamnă că populația activă a României ar fi de peste 15 milioane, când nu se ridică nici la 10 milioane.
Pentru UKIP, nu contează câți adulți cu putere de muncă sunt în România, pentru că reprezentanții săi oricum socotesc toată populația, de la nou născuți, la octogenari. Așadar, un procent înseamnă pentru euroscepticii britanici peste 200.000 de români și tot este puțin. Iată cum, amărâtul de procent dat de BBC poate fi mai mare sau mai mic, în funcție de interese. Până la urmă, nici acest sondaj nu a liniștit apele, iar discuția va continua până la 1 ianuarie 2014, când unii vor fi, cu siguranță, foarte dezamăgiți că regulile matematice nu pot fi modificate nici măcar de britanici.
