“Ne gândim la un sistem în care, pentru cei care nu trăiesc pe teritoriul României, condiţionăm dreptul la vot de plata a cel puţin unui impozit în ţară, că e teren, că e casă, că e alt tip de venit impozitat.” Preşedintele PNL Crin Antonescu, în interviul acordat ziarului nostru, anunţă în premieră o idee care va declanşa multe polemici. Cei din diasporă nu ar trebui să voteze, dacă nu contribuie cu ceva la Bugetul României. În interviu, Crin Antonescu atinge toate subiectele fierbinţi ale diasporei, de la votul prin corespondenţă până la fraudele electorale şi problema romilor.
Domnule preşedinte Crin Antonescu, aţi vrut vreodată să emigraţi? «Câteodată mi-a trecut prin cap. N-am avut neapărat viaţa cea mai fericită în timpul regimului Ceauşescu. Să fii profesor la o şcoală de ţară, cu tot ceea ce însemna privaţiune materială, dar şi insatisfacţie privind lipsa de dezbatere din mediul intelectual, nu e neapărat o fericire. Să fiu bine înţeles. Am avut şi satisfacţii în acea perioadă, legate de nişte copii cărora le puteam deschide alte orizonturi. Dar climatul general era apăsător şi te cam îndemna să te gândeşti la emigrare.
Sigur, după Revoluţie pentru mine s-au deschis alte oportunităţi. Ceea ce mă preocupă acum este mai degrabă mediul general în care va creşte fiica mea. Nu mi-aş dori ca, din cauza eşecului economic şi politic, ea să fie tentată la asemenea idee. Mă gândesc că are dreptul la o Românie normală şi la o Românie în care să-şi poată valorifica şansele. Este poate ceea ce mă animă şi să cheltui atâta energie în politică.»
Mii de români continuă să plece, încurajaţi chiar de şeful statului. Până la urmă, ei trăiesc mai bine, iar în ţară sunt mai puţini şomeri. Este un fenomen pozitiv? «Ca şef de stat, mi se pare o greşeală să încurajezi românii să plece. Misiunea unui şef de stat este să fie garantul funcţionării normale a instituţiilor, economiei şi societăţii, astfel încât cetăţenii tăi să rămână acasă. însă eu nu judec niciun om care decide la un moment dat să muncească sau să trăiască în altă ţară.
E complicat de spus dacă migraţia este un fenomen pozitiv sau negativ. România pierde forţă de muncă, uneori de înaltă calificare, pentru că nu e în stare să o valorifice sau să-i asigure venituri pe măsură. Pe de altă parte există, fără îndoială, şi aspecte pozitive. Ele nu se comensurează în transferul de bani al românilor din afară spre ţară, transfer care a susţinut în bună măsură economia românească, ci şi într-un anumit transfer de mentalitate capitalistă modernă. În fond, suntem cetăţeni ai Europei şi avem dreptul la libera circulaţie, inclusiv a forţei de muncă.»
“Condiţionăm dreptul la vot de plata a cel puţin unui impozit în ţară”
Fraudă la plic
Traian Băsescu a fost votat de majoritate în diasporă. Cum vă explicaţi, dincolo de suspiciunile de fraudă? «Aici sunt două categorii de explicaţii. Prima aţi menţionat-o chiar dumneavoastră: o posibilă fraudă ce s-a exercitat de instituţii specializate în ceea ce priveşte administrarea voturilor din străinătate. Rămâne deja celebru cazul Ambasadei noastre din Paris, unde media dădea un vot la jumătate de minut, o poveste pe care n-o înghite niciun om normal la cap. Discrepanţa mare dintre numărul voturilor exprimate în străinătate în 2009, în comparaţie cu alte cicluri electorale, trebuie să ne dea foarte serios de gândit. Mi-e greu să cred că în 2009 românii au devenit brusc mai entuziaşti în legătură cu procesul electoral din ţară, decât în 2008 sau 2004. Asta ca să mă exprim delicat. Pe de altă parte, în mod sigur a funcţionat destul de eficient şi tema anticomunistă, la care emigraţia sau cel puţin o parte a ei rămâne extrem de sensibilă. Faptul că PSD-ul şi Mircea Geoană erau asociaţi încă, în percepţia emigraţiei, cu comunismul a avut o anumită influenţă asupra voturilor din străinătate.»
PNL se opune proiectului votului prin corespondenţă. Contestaţi forma proiectului sau sistemul în sine? Care ar fi cea mai bună soluţie? «E o discuţie destul de complicată. Dacă nu am avea precedentul lui 2009 şi dubii extrem de serioase privind corectitudinea cu care instituţiile statului dominate de PD ar gestiona un asemenea sistem, poate că nu ne-am opune de principiu votului prin corespondenţă. Atâta vreme însă cât statul PD-ist funcţionează aşa cum funcţionează, mi-e teamă că votul prin corespondenţă nu e decât unul dintre instrumentele prin care se pregăteşte fraudarea alegerilor viitoare în scopul perpetuării actualei puteri. Sigur, o anumită discuţie pe tema votului celor din străinătate trebuie făcută, dar asta după ce România va redeveni o ţară normală. Pe de o parte, sunt de acord că trebuie să găsim forme prin care să simplificăm participarea emigraţiei la procesul electoral. Nu poţi să ceri unui român, oricât simţ civic ar avea, să se deplaseze 100, 200 km pentru a găsi cea mai apropiată ambasadă sau cel mai apropiat consulat, deci cea mai apropiată secţie de votare. Aici, votul prin corespondenţă sau chiar votul electronic pot fi formule, sub condiţia că ele vor fi administrate de instituţii cu adevărat imparţiale. Asta dacă vorbim despre metodă.
Dar trebuie să vorbim şi despre principiul reprezentării. Plec de la exemplul lui 2009, când alegerea lui Băsescu a fost decisă cu voturile celor din străinătate, dar consecinţele nu le suportă aceştia, ci românii din ţară. Ceea ce nu mi se pare corect. De aceea cred că trebuie să discutăm despre principiu. în timpul revoluţiei americane, cei din colonii spuneau “no taxation without representation”. Eu aş spune astăzi “no representation without taxation”. În fond, ca şi cetăţean, eşti “coacţionar” al statului. Nu poţi doar să decizi asupra administrării lui, dar să nu participi cu nimic. Deci poate ne gândim la un sistem în care, pentru cei care nu trăiesc pe teritoriul României, condiţionăm dreptul la vot de plata a cel puţin unui impozit în ţară, că e teren, că e casă, că e alt tip de venit impozitat. Modele există. Poate ar trebui să fie şi un sistem de înregistrare electronică prealabilă a celor care intenţionează să-şi exercite dreptul la vot şi îndeplinesc această condiţie. Nu e opinia mea finală. îmi dau seama că e un subiect controversat şi că ideea ar putea naşte polemici. Dar cred că o dezbatere, atât asupra principiului, cât şi asupra metodei, merită făcută.»
“Ultima mea preocupare ar fi să mă întreb ce fac domnii Brînză şi Rizea”
Politica în diaspora
Parlamentari aleşi în diaspora, cum vedeţi rolul lor? «E bine că legea electorală a reglementat pentru prima dată existenţa unor colegii electorale în dispora. Noi suntem mândri de ceea ce încearcă să facă colegul nostru Raymond Luca, care reprezintă America de Nord. Pe ansamblu cred că rolul celor aleşi în diaspora abia începe să se definească. Sunt şi dificultăţi legate de spaţiile geografice relativ largi pe care le acoperă, de reglementările insuficiente în ceea ce priveşte cheltuielile de călătorie, dar, de ce să nu spunem, şi de slaba autoorganizare şi fragmentare a comunităţilor româneşti.»
William Brînză a înfiinţat circa 100 filiale PDL în diaspora. Şi PSD a început să se organizeze în străinătate, PNL ce va face? Vă bazaţi pe partenerii de alianţă? «Ultima mea preocupare ar fi să mă întreb ce fac domnii Brînză şi Rizea. Mai ales că sentimentul meu a fost că ei îşi caută mai degrabă un colegiu pentru legislativul viitor decât că ar avea, într-adevăr, vreo legătură cu diaspora.
Noi am introdus recent în mecanismele noastre de funcţionare Cluburile Liberale din diaspora. încercăm să lucrăm mai temeinic şi cu mai puţin spectacol la construcţia acestora. Pe cei interesaţi îi invit să-i contacteze pe colegii noştri Rareş Mănescu şi Raymond Luca, pentru că ei urmăresc acest subiect.»
Oferta liberală
Italia şi Spania, aproape trei milioane de români. Care este oferta dvs. politică specifică pentru ei? «Eu cred că în primul rând concetăţenii noştri din Italia şi Spania sunt interesaţi de o Românie puternică şi respectată în Uniunea Europeană. Pentru că doar o Românie puternică şi respectată poate să prevină incidente nedorite, transformarea românilor într-un fel de “ţap ispăşitor” al tensiunii politice şi crizei economice, aşa cum s-a întâmplat în 2009-2010. Slăbiciunea statului român în relaţiile internaţionale este resimţită în primul rând de românii care trăiesc şi lucrează în afară. Doi. Aşa cum am mai spus mai sus, putem folosi relaţiile noastre politice pentru a determina o mai bună reprezentare a românilor pe listele unor partide în administraţiile locale din ţara gazdă. Cred într-un dialog intensificat cu comunităţile româneşti.»
Despre imagine
Avem imagine proastă în Italia. Campaniile de imagine promovate de la Bucureşti, pe mulţi bani, au avut efect zero. Ce soluţii vedeţi la imaginea proastă pe care o avem în lume? «În primul rând, aşa cum am mai spus mai sus, o Românie puternică şi respectată în Uniunea Europeană. Imaginea proastă se datorează unor factori extrem de diverşi. E vorba şi de comportamentul unor conaţionali de-ai noştri, de ce să nu spunem, dar şi de elemente de context politic intern. Sunt şi în Italia politicieni care încearcă să folosească discursul anti-imigraţionist în jocul politic intern. E vorba şi de lipsa de acţiune coerentă a autorităţilor de la Bucureşti. Nu există o soluţie globală şi miraculoasă. E nevoie de un plan strategic, care să armonizeze acţiunea autorităţilor româneşti, dialogul bilateral al acestora, cu acţiunea comunităţilor din Italia.»
Cu etichete de căpşunari, prostituate şi hoţi, românii plecaţi au imagine proastă şi în ţară. Cum vă explicaţi? «Nu aş supradramatiza imaginea în ţară a românilor din străinătate. Cred că percepţiile despre românii din străinătate sunt mai nuanţate şi mai sofisticate. În fond, misiunea noastră ca stat nu e atât să ne ocupăm de imagine, cât de relaţia acestora cu România, dar şi cu ţara gazdă. Ei trebuie să simtă că statul român îi protejează.»
Daţi-ne cinci motive pentru vota Partidul Naţional Liberal la următoarele alegeri. «Seriozitate. Un program economic realist. O echipă credibilă. şi aşa cum am demonstrat în ultimii ani, respectul cuvântului dat. Nu sunt chiar cinci, dar cred că sunt suficiente.»
Andi Rădiu
