de Gina Bradea
În ultima vreme, apar foarte des în media (ziare, tv, blogosfera) şi pe paginile de FB, diverse atacuri la adresa Diasporei sau a celor rămaşi în ţară. Puţin câte puţin, se face o delimitare, cei rămaşi în ţară se numesc români, cei care sunt plecaţi, se numesc Diaspora, Români de pretutindeni, pufoşi, etc. Asta ar fi un nume frumos, pentru că li se mai spune şi căpşunari, hoţii Europei, spălători de babe şi moşi, gunoierii Europei etc.
De unde şi cum a pornit scânteia? Cine ştie cu adevărat?
La alegerile precedente, puţini români din Diaspora votau cu adevărat. S-a spus atunci că au venit multe voturi din Diaspora pentru x, y candidat. Oare câte voturi au fost reale? La alegerile de anul trecut, Diaspora s-a mobilizat, au venit oamenii de peste tot să voteze. Cred că acesta a fost un vot mai apropiat de realitate.
Nu vreau să fac o discuţie politică, vreau doar să prezint nişte fapte, fără să judec. Iar dacă voi reuşi să ridic nişte semne de întrebare, va fi bine.
Se trezesc unele voci din Diaspora să vorbească în numele Diasporei, să facă tot felul de acuzaţii absurde la adresa celor de acasă, să dea indicaţii preţioase de tot felul. La fel sunt voci din România care se ridică şi fac acuzaţii la adresa celor plecaţi. Chiar sunt aceste voci în asentimentul tuturor?
E trist faptul că noi toţi suntem români. Câţiva, o mână de oameni, se ceartă pentru ciolan, nu le mai ajunge şi pasează motanul în curtea celor mulţi şi proşti, care muncesc din greu. Acasă sau în Diaspora. Iar cei mulţi, care muncesc, se ceartă între ei. Pentru ce? Pentru că unora nu le ajunge ciolanul şi pasează motanul.
E un cerc vicios, o luptă a nimănui, din care majoritatea suntem perdanţi. Eu sunt afară şi vreau să mă întorc acasă peste 2 ani, când îmi expiră contractul. Voi mai avea un ACASĂ, sau voi fi împuşcată de cum mă apropii de graniţă? E trist. E o manipulare grosolană, de care foarte puţini îşi dau seama, sunt învrăjbiţi fraţii între ei, pentru nimic.
Cei care au plecat, majoritatea, au plecat pentru că nu aveau altă şansă. Cei care au rămas acasă, ori nu au avut curajul să rişte, ori le-a fost mai comod să rămână. Dar majoritatea familiilor din România au cel puţin un membru al familiei plecat din ţară. Cum aş putea eu, că om, să vorbesc urat la adresa celor de acasă. Nu e tot familia mea?
Sunt plecată provizoriu, nu pentru totdeauna. Am venit aici, afară, să câştig nişte bani pe care nu-i pot câştigă acasă. Dar cu banii câştigaţi aici, mă voi întoarce acasă şi voi face ceva cu ei. Voi porni o afacere. Vacanţele le petrec în România. Am casă în România, nu aici, în România plătesc impozit la casă. Aici sunt doar chiriaş.
Dacă toţi cei care muncesc în agricultură în afară, se numesc căpşunari, asta înseamnă că toţi cei care muncesc în agricultură sunt căpşunari? Aşa se pot numi oare toţi ţăranii care muncesc cinstit un petic de pământ?
Dacă cei care îngrijesc bătrâni afară, se numesc spălători de babe şi moşi, cum se numesc cei care-şi îngrijesc părinţii bătrâni şi bolnavi sau alţi bătrâni în România? Nu e acelaşi lucru?
De când este o ruşine să munceşti cinstit pentru un ban, în ţară sau afară? Nu e acelaşi lucru? E muncă cinstită.
Eu vorbesc în numele meu şi atât. Nu mă cheamă Diaspora sau altfel. Timp de 20 de ani am lucrat în România şi am plătit taxe statului. Dacă voi apuca să ies la pensie, nu voi avea cine ştie ce bani, chiar dacă timp de 20 de ani am plătit taxe. Asta nu contează. Contează oare, doar faptul că în ultimii ani nu am avut încotro şi am plecat din ţară?
