de Mircea Maer
Am fost la mitingul UKIP. Scena bătăliei arăta cam așa: pe de o parte zecile de manifestanți anti-rasism care strigau de mama focului, de cealaltă parte, la taclale, oamenii lui Farage. Zâmbitori și spilcuiți, gata să își deschidă urechile pentru un nou discurs al liderului minune, cel care, apocaliptic, prevede cutremure politice și armate ale poporului.
Eu când aud treaba asta cu poporul, îmi vine, nu știu de ce, să vomit. Prin orice țară te-ai afla există unul din ăsta, care se crede de-al poporului, popular carevasăzică. Românii îl au pe Băsescu, i-au avut mai înainte pe Vadim și pe Becali, dar, slavă Domnului, unul și-a găsit în sfârșit cariera de saltimbanc, iar celălalt pe cea de pârnăiaș.
Englezii îl au pe Nigel Farage. Nu știu ce au găsit la măscăriciul ăsta cu buze subțiri, că pe mine nu m-a dat pe spate cu discursul. Acum, după ce a râgâit a usturoi ani de zile cu citate din propriul Mein Kampf, se spală pe dinți cu niște candidați negri, pakistanezi și jumătate evrei.
A găsit rezolvarea musiu Farage: dacă ai un prieten negru se cheamă că nu ești rasist, iar dacă ai și unul pe jumătate evreu poți să candidezi cu succes pe post de sfânt în locul lui Ioan Paul al doilea. Așa că, după introducerea de rigoare făcută de cel pe jumătate evreu, au urmat la tribună doi negri, un pakistanez, o doamnă pe jumătate africană cu soț britanic și un fost pugilist de culoare care s-a plimbat pe la vreo câteva partide, înainte să devină personajul acela politically correct din comediile proaste cu adolescenți.
Toți oamenii aceștia mai că s-au jurat cu mâna pe cărțile sfinte că UKIP nu este rasist. Cum ar putea să fie rasist dacă ei, imigranți, fii de imigranți, negri, asiatici șamd, candidează din partea acestui partid. Ba o doamnă a hotărât că partidul nu e sexist pentru că, iată, ea, femeia, este acceptată și ascultată în UKIP. Probabil că partidul nu a găsit încă un homosexual pe care să îl prostească, altfel cu siguranță ar fi urcat unul pe scenă.
În timpul acesta, alți oameni, imigranți și englezi, le strigau din stradă „Gunoaie rasiste!” și îi aduceau aminte lui Farage de scoțienii care i-au pus numele de „bowbag”, cu referire nu la traistă, ci la ce atârna sub kiltul lui William Wallace. Păi, mă gândesc că dacă simpatizanții UKIP nu erau rasiști, puneau și ei mâna pe o pancartă și strigau alături de cei de peste drum sloganuri anti-rasiste. Foarte mult mi-a plăcut și așezarea susținătorilor în sală.
În primele rânduri erau dispuși negrii, pakistanezii, indienii, cu 2-3 albi presărați, iar grosul sălii gemea de white british. Pot să jur că unii dintre ei nu erau deloc de acord cu ceea ce se petrecea pe scenă, dar, ce să îi faci, ești frate cu cine vrea Farage, ca să scapi de români, polonezi, bulgari sau lituanieni.
Pentru că din discursurile vorbitorilor, inclusiv din cel ținut de liderul UKIP, s-a desprins o singură concluzie: nu mai vrem UE, nu mai vrem imigranți din UE, vrem Commnwealth și imigranți din țările prin care făceam noi prăpăd pe vremea reginei Victoria.
Discursul lui Nigel Farage a fost un întreg ritual de pregătire a acestei noi politici a UKIP: nu suntem rasiști, suntem pentru imigranți, dar nu pentru cei din Europa. Lăsând gluma la o parte, dacă omul ar lucra pentru Martorii lui Iehova, mulți și-ar schimba ideile religioase.
Pe mine nu m-a convins, dar sunt sigur că și unii români ar aplauda frenetic un astfel de discurs despre râu, ram și Commonwealth. Nu m-a convins pentru că regia UKIP mi-a adus aminte de propaganda legionară. Și nu de cea veche, de genul „să ne dăm viața pentru țară și căpitan”.
Ci de cea a urmașilor sceleraților care, de câte ori le spui ceva despre antisemitismul legionar, ți-o bagă pe aia cu: legionarii au făcut Teatrul Evreiesc. Bă! N-auzi că le-a făcut teatru, cum să fie antisemiți. Pe baza aceleiași logici, UKIP nu e rasist. Pentru că are imigranții lui, pe care acum îi asmute împotriva celorlalți imigranți. În încheiere, iată câteva dintre atitudinile despre care Farage spune că nu sunt rasiste:
– William Henwood, candidat UKIP pentru Enfield despre comediantul Lenny Henry: „ar trebui să emigreze într-o țară africană”;
– Andre Lampitt, imagine a UKIP în campania electorală: „africanii ar trebui să se sinucidă”, Islamul este “dăunător” și nigerieni sunt “oameni răi”;
– David Griffiths, membru UKIP: „unii oameni sunt predestinați prin natura lor să fie sclavi”;
– Nigel Farage, liderul UKIP, la întrebarea „ar trebui să se îngrijoreze britancii dacă românii s-ar muta lângă ei?”: „Da, bineînțeles!”
– Gerard Batten, europarlamentar UKIP despre est-europeni: “criminali, dependenţi de droguri, alcoolici, cerşetori”.
În schimb, Nigel Farage i-a numit rasiști pe scoțienii care l-au făcut „Gunoi fascist!”
