de Crina Suceveanu
O săptămână a Patimilor. Toți trecem prin ea de la răstignirea lui Hristos. În fiecare an, o simțim altfel. Fiindcă patimile sunt de multe feluri. În fiecare an ne acoperă pătimirile. Uneori ne dărîmă, ne zdrobesc sau dezrobesc. Fiecare frământare, fiecare gând și faptă ne macină zilele vieții. Chiar dacă de multe ori uităm de noi și de aproapele nostru, de fratele nostru, când ne aducem aminte mai sperăm într-o viață curată și ne dăm seama că toate problemele pot fi rezolvate.
Împreună e mai ușor să ne dăm seama ce este bine și folositor. Împreună avem Speranța Învierii pentru fiecare. Și când suntem slabi, întotdeauna găsim un umăr pe care să plângem sau un om care ne întinde o mână de ajutor. Uneori, chiar omul pe care l-am desconsiderat sau un străin… Când pare să nu se mai sfârșească pătimirea găsim noi resurse, noi reînnoiri, noi primeniri. Cineva ne-a răscumpărat sacrificându-se din iubire pentru OAMENI.
Un nou legământ care ne-a dăruit speranța vieții veșnice. Să nu uităm că suntem chemați pentru a fi aleși… și nu se ține cont de diplome, de master, de funcția avută, de bogățiile și faima noastră. Cântarul cu faptele noastre nu poate fi măsluit și nici apostolii corupți. Dar zilele vieții trec asemenea unor pietre prețioase, fiindcă viața noastră e scumpă. Piatră după piatră, uneori butucănoasă, ca un bolovan, sau fină și delicată, în toate culorile de la facerea lumii, e mângîiată de apă, de Izvorul Viu al credinței: totul are un sens și nu e deșertăciune.
“Omul sfințește locul.” Nu uitați că fiecare are un rost. Nu vă stricați rosturile. Iertați-vă și rostiți iertarea, nu vă necăjiți unii pe alții. Iubiți-vă și lăsați răul și relele să se îndepărteze. Unde este Lumină toate se văd. Unde este înțelegere este pace. Unde este modestie este bucurie. Ascultați-vă unii pe alții cu răbdare și dați-vă mâna pentru a merge împreună în pătimire. Primeniți-vă sufletul așa cum făceau bunii noștri.
De trup avem mai multă grijă… de suflet am cam uitat. Nicio reclamă încă nu s-a inventat, nici un produs minune. Nu există publicitate pentru liniștirea sufletului, pentru mângâierea lui. Dar toți știm înăuntru nostru cum este să ai sufletul curat. Și curățenia lui stă doar în puterile noastre, în voința noastră, în rugăciunea noastră, în postul nostru, în iubirea noastră față de aproapele nostru.
Ca să murim în pace, să ne petrecem dincolo, unii pe alții: “Dumnezeul duhurilor și a tot trupul, Care ai călcat moarte și pe diavol l-ai surpat și ai dăruit viața lumii Tale, însuți, Doamne, odihnește sufletul adormitului robului Tău în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea. Și orice greșeală ce a săvârșit el cu cuvântul, cu lucrul sau cu gândul, ca un Dumnezeu bun si iubitor de oameni, iartă-i. Că nu este om care să nu greșească; numai Tu singur ești fără de păcat, dreptatea Ta este dreptate în veac și cuvântul Tău este adevărul “.
Sunt cuvinte atât de simple și de adânci. Cu toții am auzit cântarea de biruință și știm că Învierea va veni: “Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viața dăruindu-le”. Credem și mărturisim, “Hristos Va învia!”
