Mulţi l-au întrebat pe Florin Simon, băcăuanul de 42 de ani care a câştigat premiul pentru cel mai bun om de afaceri imigrant al anului din Italia, care este reţeta succesului său. Potrivit organizatorilor întreprinzătorul va realiza un volum de afaceri de circa 19 milioane de euro în 2012. De fiecare dată, Florin Simon a răspuns simplu:,munca”.
„Mă trezesc la ora şapte dimineaţa, iar seara, sau mai bine zis noaptea, când ajung acasă, nici nu mă mai uit la ceas. Angajaţii mei, au program fix. Eu şi soţia mea, nu”.
Despre premiul pe care românul l-a primit zilele trecute în prestigioasa clădire „Casa del Cinema” din centrul Romei, în faţa numeroşilor jurnalişti italieni, spune că nici nu ar fi trebuit să-l ţină el în mână. „Cred că, mai degrabă, l-ar fi meritat soţia mea, Maria. Fără ea nu aş fi ajuns unde sunt acum”.
Românul de la Roma..nia
Este aproape imposibil ca vreun român din centrul Italiei să nu fi cumpărat un produs importat de firma lui Florin Simion, al cărei nume este chiar „Roma..nia”: borcane cu zacuscă, pateuri, sticle de vin: toate cu eticheta importatorului.
Florin recunoaşte că drumul succesului a fost lung. În România a lucrat tot în comerţ. Dar, în 1996 şi-a dat seama că e greu să faci afaceri. Aşa că luat-o „de la zero”, în Italia. A lucrat mai întâi ca simplu muncitor, locuind într-o cameră cu alţi cinci conaţionali. Apoi, după ce a adunat ceva bani, şi-a deschis un magazin cu produse alimentare româneşti.
„Am avut momente în care nu mai găseam soluţia. Nu credeam că vom reuşi, era cât pe ce să ne lăsăm pradă deznădejnii. Dar am mers înainte, aveam un proiect”. La un moment dat, Florin a simţit afacerea: din ce în ce mai mulţi români îşi deschideau magazine. Lipsea un depozit. În afaceri e nevoie şi să-ţi asumi riscul, spune. Soţii Simon şi-au vândut apartamentul în Bacău şi au deschis depozitul de care era nevoie. „Când ne-am vândut apartamentul era totul clar. Prietenii ziceau că suntem nebuni, dar noi presimţeam că totul va merge conform planurilor noastre”, îşi aminteşte Florin Simon.
Acum românul are un depozit de câteva mii de metri pătraţi la Roma şi 6 camioane. Este furnizorul a peste 400 de magazine din centrul şi sudul Peninsulei.
Creştere a volumului de afaceri pe timp de criză? „Sigur, se poate. Mai sunt şi magazine româneşti care dau faliment, dar între timp, altele se deschid. Comerţul e un fel de artă, nu oricine se pricepe.”
– La baza succesului dvs în afaceri este şi dorul românului de mâncarea de acasă?
„Românul, când vine obosit de la muncă, vrea o felie de pâine cu ceva consistent. Nu paste. Mezelurile italieneşti nu sunt pe gustul nostru. Cele româneşti au un gust mai afumat. De aceea românii preferă salamul sau pastrama noastră. Dacă ar fi să fac un top al produselor care s-au vândut cel mai bine în ultimii ani, pe primele locuri, după mezeluri, vin seminţele şi pufuleţii. Se poate spune seminţe? Da, seminţele se vând bine, chiar mai bine decât conservele de legume. La fel de bine ca şi conservele cu pate de ficat”.
Printre clienţii depozitului en gros al românului nu sunt doar conaţionali. Şi alţi au „mirosit” afacerea. „Sunt comercianţi italieni, indieni, bengalezi, ba chiar şi chinezi. Au magazine în cartierele cu români. Şi-au dat sema că e un avantaj să ai câteva rafturi cu produse „made in Romania”.
Afacere în familie
Un alt secret al românului este armonia în familie. Soţii Simon au doi băieţi: cel mare are 17 ani, cel mic 9. „Eu cu soţia ne completăm reciproc. Lucrăm împreună, am împărţit totul. Copiii sunt buni la învăţătură, cel mare ne ajută în vacanţă”. Un rol în familie l-a avut şi bunica, mama lui Florin, fostă învăţătoare: „ne-a ajutat când a fost mai greu. Noi eram plecaţi toată ziua la muncă, ea a stat cu copiii”, mărturiseşte Florin.
Florin Simon e băcăuan şi îl întreb ce părere are despre cei care îi acuză pe moldoveni că ar fi leneşi sau că au fost primii care au emigrat.
„Noi, moldovenii, suntem învăţaţi cu greutăţile de mici, de aceea am învăţat şi să ne descurcăm. Mulţi şi-au căutat norocul în afară pentru că acasă era foarte greu. E adevărat că mai sunt şi unii care au probleme cu adaptarea, dar e valabil pentru toată lumea. Am 37 de angajaţi români, din toate colţurile ţării: toţi sunt muncitori şi cinstiţi şi nu fac deosebire între ei”.
În România, nu s-ar mai întoarce, deşi se simte român: „Am început demersurile pentru obţinerea cetăţeniei italiene târziu, mai mult pentru copiii noştri”. Când are timp, urmăreşte la televizor, ceea ce se întâmplă în România. „Nu îmi place ceea ce văd, am rămas cu un gust amar când am văzut cum se ceartă între ei. În România, lucrurile ar trebui schimbate de la rădăcină”.
Florin Simon merge des în ţară, nu doar pentru business. „Astă vară am stat 20 de zile, am îmbinat utilul cu plăcutul, am făcut şi o mică vacanţă”.
Făina italienească
Tot în România plănuieşte să-şi extindă afacerea. De câteva luni, aduce marfă din Peninsulă, în special pentru restaurantele italiene. Unul din cele mai cerute produse este… făina: „cea italiană are un gust specific, cu făină românească pizza nu are acelaşi gust”. Românul mai duce în România prosciutto, mozzarella şi mezeluri tradiţionale italiene.
La sfârşitul interviului îi pun o ultimă întrebare. Există un lucru pe care a visat să şi-l cumpere sau să îl facă, atunci când va ajunge la succesul deplin? După un moment lung de gândire, îmi răspunde: „De opt ani de zile nu îmi mai fac planuri, nici măcar pentru o vacanţă. Sunt mulţumit că nu mi-am pierdut din vedere idealul: de a mă realiza prin muncă onestă. Am satisfacţia că îl văd realizat în fiecare zi.”
Miruna Căjvăneanu de la Gazeta Romaneasca
