Gânduri din diaspora despre România, un diagnostic nemilos despre o țară bolnavă. Viorel Boldiș, poet român din Italia, pune în cuvinte sentimentele de nemulțumire care-i încearcă pe mulți români în legătură cu țara.
Sînt ţăran.
Mă uit în jurul meu: nu mai am pământ, l-am vândut unui străin pe nimica toată pentru că nu aveam posibilitatea să-l lucrez… nu mai văd păduri, pentru că le-au tăiat care cum au putut… satul e aproape gol, doar bătrâni şi câte-un copil, cei tineri au plecat prin străinătate la muncă…
Dacă mă plâng de toate acestea mi se spune că sînt ţăran prost, retardat care nu ştie să stea în pas cu noile vremuri.
Sînt orăşean.
Mă uit în jurul meu: nu mai am loc de muncă pentru că fabricile au cam dispărut… vitrine sclipitoare cu de toate în ele dar scumpe, iar bani puţini, abia cât să plătesc asociaţia… maşina o folosesc doar de sărbători pentru că şi benzina costă… peste tot plin de baruri şi restaurante şi farmacii, librării aproape niciuna… vecinii de scară abia de-i mai cunosc, nu mai e ca pe vremuri, acum fiecare cu ale lui…
Dacă mă plâng de toate acestea mi se spune că sînt nostalgic comunist, un retardat care nu ştie să stea în pas cu noile vremuri.
Sînt pensionar.
Mă uit în jurul meu: nu mai am apartament, l-am schimbat cu o garsonieră mică mică pentru că nu îmi puteam permite cheltuielile de întreţinere… sînt singur, copiii mi-au plecat la muncă prin străinătate… de ieşit nu ies aproape niciodată pentru că nu am bani să cheltui, nu-mi ajung nici de medicamente…
Dacă mă plâng de toate acestea mi se spune că sînt o rămăşiţă a vechii orânduiri şi că ar fi mai bine să mă grăbesc să mor că oricum fac umbră pământului degeaba.
Sînt militar.
Mă uit în jurul meu: nu mai am uniformă, am fost trecut în rezervă… armata României a trecut aproape toată în rezervă, acum ne apără NATO şi UE…
Dacă mă plâng de toate acestea mi se spune că sînt un nostalgic securist care nu ştie să se adapteze noii orânduiri.
Sînt absolvent de facultate.
Mă uit în jurul meu: nu găsesc un loc de muncă în domeniul pentru care m-am pregătit aşa că lucrez la McDonalds… locuiesc singur pentru că părinţii lucrează în străinătate, fără banii primiţi de la ei nu ştiu cum m-aş descurca… aş vrea să-mi găsesc un loc de muncă aici în România, în ţara mea, să mă căsătoresc şi să-mi fac o familie, dar nu prea sunt şanse, aşa că, probabil voi emigra şi eu…
Dacă mă plâng de toate acestea mi se spune că sunt un looser care nu ştie să se descurce.
Sînt român.
Mă uit în jurul meu: văd o ţară tot mai tristă, cu oameni tot mai necăjiţi… cu sate pustiite, cu păduri tăiate… fără fabrici… cu bătrâni singuri şi bolnavi… cu mulţi copii singuri şi trişti… cu tineri fără locuri de muncă şi fără viitor… cu armata redusă la minim… fără suveranitate, pentru că aceasta a fost cedată UE…
Dacă mă plâng de toate acestea mi se spune că sînt un nostalgic comunist, populist, securist, legionar, naţionalist…
Sînt Viorel Boldiş.
Mă uit în jurul meu: sîntem tot mai mulţi…. tot mai mulţi… tot mai mulţi…
Viorel Boldiş
Scrisoare către președintele Iohannis. Cu confirmare de primire.
