După protestele din piețele României, începute pe 13 ianuarie și întrerupte, temporar, din cauza frigului, au fost sacrificați până acum doi oameni. Primul a fost ministrul de Externe Teodor Baconschi, demis de Emil Boc pentru că a catalogat mulțimea ieșită în stradă drept “mahalaua violentă și ineptă încolonată”. Al doilea sacrificat a fost chiar exegetul textelor de pe blogul lui Baconschi, Emil Boc. Fostul premier a acceptat chiar bucuros să plece. Dacă-i ordin, cu plăcere.
Plecarea lui este, evident, legată de protestele oamenilor din piețe, care au cerut demisia premierului, a președintelui și alegeri anticipate. PDL și Traian Băsescu au încercat să dea mulțimii o satisfacție. Dar înlocuirea lui Boc cu șeful unui serviciu secret, Mihai Răzvan Ungureanu, este un atac flagrant la logică. Șeful spionilor premier! Ne face să ne pară rău după Emil Boc. Mișcarea pare o răzbunare a președintelui Băsescu: ați vrut să fie schimbat premierul? Stați că vă dau eu schimbare să vă săturați!
Traian Băsescu, președintele care conduce cu mână forte sistemul din România, în principal cu ajutorul serviciilor secrete, a numit în locul lui Boc un simbol al sistemului pe care îl patronează. Președintele și-a cultivat cu grijă imaginea cu tentă militară, asigurându-și admirația nostalgicilor după “tătucul” din fruntea statului, dar și a fanilor soluțiilor rapide și sumare, a execuțiilor în piață a corupților. Fanii lui Vlad Țepeș au văzut în Băsescu omul providențial, mai ales după ce a promis că va umple piața Victoriei cu țepe în care îi va trage pe corupți. N-a curs deloc sânge de corupt. În afară de Adrian Năstase, condamnat pentru câteva mizilicuri, sistemul clientelar s-a consolidat, România întorcându-se în epoca fanariotă.
Acum fanii lui Băsescu s-au cam săturat. Și, alături de ei, s-au săturat milioane de oameni care au simțit pe pielea lor o scădere dramatică a nivelului de trai, în timp ce la guvern și pe la televizor se perindă figuri halucinante, cum ar fi doamna Udrea sau generalul Oprea. Emil Boc, în calitate de premier, nu a condus guvernul. Nu a făcut decât să asculte ordinele zilnice primite de la Cotroceni. Dar cel care îl înlocuiește la comandă este cea mai proastă alegere. Dacă guvernul era prost condus, iar premierul a plecat din această cauză, în locul lui ar fi trebuit numit un om mai capabil, cu competențe recunoscute, nu presupuse.
Dilema lansată de adversarii protestelor – pe cine punem în loc? – este o absurditate. Din cei 19 milioane de români, câți au mai rămas în țară, se găsește un profesor universitar, un economist, un finanțist, un fanatic al studiului piețelor internaționale și al capitalismului liberal. Dacă nu se găsește, căutăm în străinătate, pe la catedrele celor mai bune universități din lume, pe unde s-au refugiat experții români pe care toată lumea îi caută și nu-i găsește.
În loc de un om cu scaun la cap, președintele ne anunță numirea șefului SIE, Serviciul de Informații Externe. Dacă nu știți cu ce se ocupă SIE, acesta este, oficial, organul de stat specializat în domeniul informațiilor externe, privind siguranța națională și apărarea României și a intereselor sale. Mai pe românește, este instituția care trimite spioni români în străinătate, care face dosare “obiectivelor” din diaspora, care are prin fiecare ambasadă angajați și informatori, și care, în bună tradiție românească, nu servește interesele României, ci cele ale vremelnicilor ei conducători.
Nici nu ar mai conta numele celui desemnat: premier va fi șeful unui serviciu secret, asta e de ajuns să îngrozească toate cancelariile Occidentale și să ne facă să semănăm, în opinia analiștilor guvernelor străine, cu Egiptul post-Mubarak în care puterea a fost preluată de militari. În cazul de față contează și numele. Mihai Răzvan Ungureanu este un om perfect pentru sistemul pe care l-a slujit dintotdeauna, încă de dinainte de 1989, când a fost ales, pe vremea studenției, membru supleant al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist.
Nu e clar la ce se pricepe. A făcut Facultatea de Istorie-Filosofie la Iași, master în Studii Ebraice, doctorat în istorie. A intrat în MAE în 1998, ca secretar de stat, a fost numit ministru de Externe în 2004, în Guvernul Tăriceanu, iar în 2007 a fost numit șef la SIE. La urma urmei, un guvern politic poate fi condus de oricine, important este să fie ascultat de partidul aflat la guvernare.
Emil Boc era și președintele PDL și avea control asupra voturilor partidului în Parlament. Ungureanu nu e membru de partid, dar nici tehnocrat nu este, cunoștințele sale de istorie, filosofie și întocmire de dosare de siguranță națională nu îl califică pentru această calitate. Și atunci ce e? Un personaj și mai apropiat de Traian Băsescu decât era Emil Boc. Asta e cea mai mare calitate a domniei sale. A declarat, cu o limbă perfectă de lemn, cu un chip fără niciun fel de expresie, de lemn și el, că va continua reformele începute de Emil Boc. Numirea lui este o mișcare disperată a președintelui, prin care încearcă să-și păstreze puterea totală pe care o deține în statul român din 2004 încoace.
Va fi poate un subordonat și mai ascultător decât era Emil Boc, deși e greu de închipuit așa ceva. Pentru președinte, poate va fi mai bine. În niciun caz nu va fi mai bine pentru poporul român.
Sorin Cehan
