Ministrul de Interne, Theresa May, a anunţat zilele acestea că a cerut şlefuirea testului de acordare a cetăţeniei britanice. În curând, cei care vor să pună mâna pe un paşaport britanic vor trebui să înveţe să recite imnul naţional, să ştie că Waterloo sau Trafalagar nu sunt doar nişte zone de prin Londra şi să aibă, cât de cât, o idee despre cu ce se mănâncă o monarhie constituţională.
Testul de cetăţenie va pune mai mult accent pe istoria britanică şi pe conceptul de patriotism, decât pe drepturile şi beneficiile de care ai parte din momentul în care te-ai trezit cetăţean britanic, explică o declaraţie oficială. Abordată la modul neoficial, declaraţia spune de fapt că, din cauza vechiului test, imigranţii aflau cum pot trăiască pe spinarea statului britanic, pentru că era axat prea mult pe modul în care poţi să primeşti beneficii şi alte ajutoare legale.
Tot săptămâna aceasta, de la robinetul cu lamentări populiste ale politicienilor britanici şi măsuri ameninţătoare, care curg, din în ce în ce mai des, prin presa din regat, a ieşit şi o declaraţie a premierului Cameron. Acesta, într-un clasic discurs de protejare a naţiunii în faţa hulpavilor de imigranţi, a strigat că e dispus să calce în picioare tratatele UE la nevoie. Cameron a spus că, indiferent ce-ar zice UE şi reglementările ei, o să-i ţină pe greci la graniţă, în cazul în care situaţia la Atena devine şi mai gravă, iar elenii vor da iama în Regat.
Deja după recenta declaraţie a laburistului Ed Miliband, care şi-a prins şi el partidul în hora discursurilor anti-imigraţie, impactul acestor tip de mesaj tinde să devină similar cu efectul avertizărilor de pe pachetele de ţigări pentru fumătorii înrăiţi.
Imigrantul dăunează grav economiei britanice, strigă în cor atât laburiştii, cât şi conservatorii. “Victimele pasive” ale imigraţiei, şomerii britanici sunt şi vor rămâne cei care vor susţine şi vor crede cu tărie în acest mesaj. Când tu nu ai de lucru, pe cine să dai vina? Că doar nu pe tine, că nu te lasă onoarea să te bagi la muncile de jos sau, în alte cazuri, că nu te ridici la nivelul pregătirii imigrantului cu care concurezi.
La polul opus, cel care a avut şi mai are de beneficiat de pe urma imigrantului, în general antreprenorii, mici şi mari, şi în special fermierii care şi-au găsit mulţumită imigraţiei o forţă de muncă (nu neapărat mai ieftină), vor ignora total declaraţiile anti-imigraţie. Ei ştiu, şi nu din ziare, că afacerea lor şi, o dată cu ea, şi economia britanică au câştigat de pe urma forţei de muncă din străinătate. Apoi, la un nivel şi mai înalt, se ştie că undeva între 40% şi 60% din importurile Marii Britanii ajung în spaţiul UE, iar orice diminuare a acestor procente ar afecta mai grav decât orice invazie europeană economia britanică.
În aceste condiţii, rămâne o singură întrebare. Pe cine încearcă să ameţească, prostească politicienii britanici cu poveştile despre măsurile împotriva imigranţilor europeni? Că pe noi, chit că ne-au lăsat alături de bulgari în stand-by pe piaţa muncii, sau pe ceilalţi cetăţeni europeni, cu siguranţă, nu.
Florin Brătescu