Deși studiul viorii implică disciplină și ore de studiu lungi și grele de multe ori, rezultatele și frumusețea meseriei de muzician te fac să uiți cât de greu este să ajungi în vârf.
Remus Azoiței – violonist concertist este cel mai tânăr profesor de vioară din întreaga istorie a Academiei Regale de Muzică din Londra. Numit de către revista britanică The Strad ca “un virtuoz incurabil cu suflet și tehnică fabuloasă”, Remus Azoiței a debutat la 8 ani cu orchestra simfonică din orașul său natal, Galați. În prezent este profesor de vioară al Academiei Regale de Muzică din Londra. În anul 2007 a devenit unul din membrii fondatori ai Societății Enescu din Londra, el ocupând funcția de director artistic. Gălățeanul cântă la o vioară Niccolo Gagliano facută în anul 1753.
Remus Azoiței. Un nume care pentru mulți poate spune multe, iar pentru alții poate nimic. Cum v-ați defini?
«Mă definesc ca un român care trăiește la Londra în mod permanent. Sunt violonist concertist și profesor de vioară al Academiei Regale de Muzică din Londra. Muzica este pasiunea și meseria mea totodată. Consider pe oricine ca fiind foarte norocos să aibă o meserie de care este pasionat; de foarte multe ori lumea este nevoită să facă o meserie de nevoie mai degrabă, decât din plăcere. Deși studiul viorii implică disciplină și ore de studiu lungi și grele adesea, rezultatele și frumusețea meseriei de muzician de multe ori te fac să uiți cât de greu este să ajungi în vârf. Am fost întrebat dacă m-aș vedea muncind într-un birou… Never! Nu sunt făcut pentru așa ceva, nici nu îmi pot imagina cum e să stai într-un birou de la 9 la 5.»
Cum ai început să cânți?
«Părinții m-au îndrumat către vioară la vârsta de 5 ani, în orașul meu natal, Galați. Ei nu se gândeau că totul va lua o turnură serioasă. Începând cu vârsta de 6 ani am tot obținut premii și distincții la concursuri din România, ceea ce i-a făcut pe părinții mei să-și dea seama că treaba este cât se poate de serioasă. Părinții mei au făcut un efort extraordinar și s-au mutat cu casa de la Galați la București, în 1983, într-o perioadă în care era imposibil să obții buletin de București, locuință, serviciu. Totul pentru ca eu să fiu elev al Liceului George Enescu din Capitală, instituția cea mai performantă din țară. Părinții s-au sacrificat enorm pentru mine și lor le datorez totul.»
Când au început succesele în străinătate?
«Derulând filmul fast-forward, după terminarea Liceului și a Conservatorului bucureștean, am obținut o bursă la celebra școală Juilliard din New York, echivalentul Harvardului în muzică. Acolo am avut profesori renumiți precum Dorothy DeLay și violonistul Itzhak Perlman și am progresat foarte mult; deși circulam în Europa în permanență pentru concertele pe care le dădeam, reveneam la New York cu mare plăcere. După trei ani la New York, am ajuns la Londra, unde mi s-a oferit postul de profesor al Academiei Regale, o poziție extrem de onorantă pentru oricine. Și acum mă simt mândru că un român ocupă o poziție de acest calibru; este o onoare pentru mine personal, dar și pentru România, țara care m-a format ca artist.»
“Publicul meu”
Remus Azoiței recunoaște că sunt multe concerte care i-au trasat cursul carierei, dar cele care i-au rămas aproape de suflet sunt aparițiile la Carnegie Hall în New York, Wigmore Hall la Londra, Santa Cecilia din Roma, Teatro la Fenice din Veneția, precum și toate concertele date la Ateneul din București, alături de Filarmonica George Enescu.
“De fiecare dată când concertez la București, sala este arhiplină. Am publicul meu acolo și încerc să nu îl dezamăgesc!”, mărturisește Remus Azoiței. În 2001 Remus Azoiței s-a stabilit la Londra, un oraș pe care recunoaște că întotdeauna l-a avut aproape de suflet.
“Viața muzicală în Londra este incredibil de bogată, eu zic că este orașul cel mai activ din Europa în această direcție. Apoi, îmi place lumea de aici, englezii după cum știm au un fel al lor de a fi și de a adopta un străin, făcându-l să se simtă ca acasă. Cel puțin aceasta este senzația pe care eu am încercat-o în ceea ce îi privește. Și eu si familia mea trăim în Londra, în acest minunat oraș. Am o soție extraordinară, Antonia, și doi băieți minunați: Gabriel, de doi ani și jumătate și Lucian, de șapte luni. Se vorbește și româneste în casă! “
Țara baladei
Cum ați defini România, dacă ar fi să alegeți o melodie?
«Sunt atâtea melodii din folclor care definesc spiritul minunat al acestui popor. Din muzica clasică, am spus mereu că Balada lui Porumbescu încapsulează perfect acest spirit.»
Ce planuri de viitor aveți?
«Vreau să continuu munca mea de instruire la Academie și să continuu concertele pe care le dau în mod curent. De asemeni, să îmi văd copiii crescând și bucurându-se de viață și de muzică, desigur!»
Mai multe detalii www.remusazoitei.com
Oana Grigore