Au sfințit altarul catedralei neamului (nu scriu cu majuscule, nu merită), un monstru care ar trebui, în opinia unora, să unească neamul românesc dezbinat. Numai că ura acumulată în cei care se împotrivesc construcției edificiului s-a ciocnit cu ura creștinilor și a creștinilor închipuiți, iar groapa dintre unii și ceilalți s-a adâncit și mai mult.
Cei dintâi sunt revoltați că mastodontul inutil a costat 121.000.000 de euro, 80% din fonduri publice, 20% din donații și bani de la BOR (adică tot de la amărășteni). Ceilalți apără dreptul poporului de a fi prost și spălat pe creier și explică de ce: din banii respectivi, în România nu s-ar fi făcut nimic; nu din cauză că s-a ridicat sinistra construcție nu sunt bani de spitale; francezii au făcut Notre Dame în timp ce românii se băteau cu turcii (asta a fost cea mai tare chestie pe care am auzit-o).
Ideea aceasta, potrivit căreia ei, vesticii, ridicau catedrale atunci când noi ne băteam cu turcii ca să le apărăm lor curul, este o teză veche de când există naționalism în România. Și ca toate ideile naționaliste, este o aberație.
În secolele 11-12, când apar primele și cele mai cunoscute catedrale europene (Westminster Abbey sau Notre Dame), nu exista picior de turc în Europa. Apoi, când se mai construiau unele, puține și nu atât de impozante, turcii abia începuseră să miște prin porumbul lui Ștefan ce Mare. Ca o paranteză, războaiele cu turcii, tătarii, polonezii, ungurii și muntenii nu l-au oprit pe Ștefan cel războinic să construiască 26 de biserici și mănăstiri. E clar că ar fi avut timp și de o catedrală, poate chiar de două, să îi mai spele din păcatele adulterului și bigamiei.
Înapoi în vest, trebuie să spunem că ultima catedrală în stil gotic apare în Spania în secolul 16 și este ctitorită din banii marilor familii feudale ale orașului Segovia. Ca să nu mai spun despre moscheile transformate în biserici creștine, cu forța, după Reconquista catolică.
Catedralele din Cordoba și Sevilla au fost, la origine, lăcașe de cult musulmane, adevărate bijuterii ale artei orientale. Deci nu au fost construite de la temelie. În plus, în Spania, Olanda, Marea Britanie, Franța, începuse să curgă aurul colonial, iar construcția de castele și biserici devenise sport național. Spaniolii și acum își dau palme că au spart banii ăia aiurea, în loc să îi pună la păstrare pentru zile negre. Dar, deh. Vremuri medievale, de mult apuse. Putem spune că a fost foarte urât din partea lor că nu ne-au luat și pe noi părtași la jaful și cotropirea din Lumea Nouă. Dar asta a fost soarta lumii.
Acum, la mai bine de 500 de ani de la aceste întâmplări, ne-am trezit că avem nevoie de o catedrală, numită de BOR a mântuirii neamului. Nu am aflat încă cine mântuiește neamul și de ce nu ar fi fost el mântuit fără catedrală? Singura catedrală construită în epoca modernă care mi-a venit în minte ca termen de comparație a fost celebra Sagrada Familia din Barcelona. Începută acum vreo 130 de ani, construcția nu este încă terminată, însă bugetul de stat nu a fost implicat acolo niciodată. Totul s-a făcut din donații, iar acum, construcția continuă din biletele vândute vizitatorilor. Iar vizitatori sunt 4-5 milioane pe an.
Desigur, vor spune apărătorii catedralei din București, nu din cauza aceasta nu s-au făcut autostrăzi, sau spitale, sau grădinițe, sau rampe pentru persoane cu handicap, sau parcuri șamd. Este foarte adevărat. Iar cei care critică proiectul sunt destul de inteligenți ca să înțeleagă asta. Însă nu aici este buba. Problema este că, atunci când iei bani de la popor, trebuie să îi folosești chibzuit, în folosul poporului. Asta este teoria. Iar bunul simț îți mai arată că atunci când nu ai unde să pui capul la noapte, nu ai de mâncare și ești bolnav copt, în niciun caz nu îți cumperi Ferrari. Evident că restul lumii se va uita la tine ca la un nebun pentru că preferi să dai banii pe un autoturism de lux, în loc, să spunem, să îți tratezi dantura cariată. Preferi să fii știrb, dar cu Ferrari. Un om întreg la minte nu poate concepe așa ceva. Dar, până la urmă, sunt banii tăi. Poți să faci cu ei ce vrei. Nu același lucru s-ar întâmpla în cazul în care ai cere bani de la vecini și, cu ei, ți-ai cumpăra un Ferrari.
Oamenii sunt conștienți că în România nu s-ar fi făcut nimic cu 121.000.000 de euro. În România nu s-a făcut nimic cu miliarde de euro. Cu sute sau mii de miliarde de euro. De ce s-ar face cu o sumă mult mai mică. Pentru că toată lumea știe că în România se fură. Se fură atât de mult și de atât de multă vreme, încât observ că oamenii s-au împăcat cu gândul acesta. Dacă tot se fură, măcar cu 121.000.000 de euro să facem ceva, și-au spus ei. Și au născut monstruozitatea mai înaltă decât Casa Poporului și mai întinsă decât un teren de fotbal. Urâtă ca un buncăr nemțesc și folositoare ca o frecție la picior de lemn. Pun pariu că atunci când se va da în folosință 100%, nici măcar nu va fi plină. Poate doar pe la aducerile de moaște să miște ceva, că atunci iese românul să i se ierte păcatele. Va fi vizitată din an în Paște, pentru că românul nu știe să promoveze nimic și va cădea curând în uitare. Singurii care se vor folosi de ea vor fi popii cazați acolo. Acum, întreb și eu ca tot prostul din popor: impozit pe teren și pe clădiri plătește cineva?
Mircea Maer
