Dana Molnar, o româncă care locuiește în Vanuatu, o insulă îndepărtată din Pacific, a povestit pe blogul ei, povestire preluată de ziarul Adevărul, cum a votat degeaba prin corespondenţă, votul ei de la alegerile din decembrie 2016 fiind şi acum „în prelucrare” la Oficiul Poştal 83 Bucureşti.
„Nu mi-am spus oful la timp, dar tot mai bine mai târziu decât niciodată. În noiembrie anul trecut, am avut oportunitatea să votez pentru prima oară prin corespondenţă. O iniţiativă foarte bună şi de mult aşteptată. Având în vedere că, în cazul meu, cel mai apropiat consulat român e la 2.500 de km, 3 ore de avion şi 500 de euro, dacă nu se introducea votul prin corespondenţă nu aş fi putut vota. Asta în condiţiile în care în alte ţări există deja de multă vreme votul prin corespondenţă, votul prin procură sau chiar şi votul online.
Mă bucur deci foarte mult că România a luat această iniţiativă şi sper să fie reluată şi la alegerile prezidenţiale din 2019. Căci să fim serioşi, la alegerile parlamentare din 2016, votul diasporei nu a contat prea mult. De ce? Păi fiindcă am votat toţi românii din străinătate în Circumscripţia 43 Diaspora. Adică cele aproximativ 700.000 de români cu reşedinţa declarată în străinătate (conform recensământului din 2011, deşi unele estimări merg până la 3,4 milioane de români plecaţi…) aleg 4 deputaţi şi 2 senatori. Atât.
De dragul comparaţiei, judeţele Bacău, Cluj, Dolj, Suceava şi Timiş, toate cu o populaţie în jur de 700.000 de locuitori, au fiecare câte 10 deputaţi şi 4 senatori. Acesta este primul meu of. Cred că aş prefera să votez prin procură în judeţul de domiciliu, dacă s-ar putea…
Al doilea meu of este legat de Poşta Română. La început am fost plăcut surprinsă când am primit plicul în Vanuatu; tocmai fiindcă în trecut Poşta Română a mai pierdut plicuri între România şi Vanuatu… dar uite că plicul cu votul prin corespondenţă nu a căzut în ocean. Cu toate că a fost cel mai lung drum parcurs de un buletin de vot, 21.400 de km, implicând 4 zboruri internaţionale, conform infografiei publicate chiar de ei.
În plus, când a ajuns la mine, plicul autoadresat avea deja toate timbrele necesare, nici nu ştiu cum au făcut să obţină timbre din Vanuatu. Pe mine nu m-ar fi deranjat să trimit eu plicul înapoi pe cheltuiala mea – mi s-ar fi părut corect ca Biroul Electoral să plătească drumul până la mine, iar eu să plătesc drumul înapoi. Mai ales că nu aveam de gând să-l trimit cu poşta, ci cu un serviciu de curierat tip DHL, FedEx sau TNT.
Dar fiindcă avea deja timbrele puse şi fiindcă am vrut să acord un vot de încredere Poştei Române, l-am trimis înapoi tot prin poştă în data de 17 noiembrie 2016. Două săptămâni mai târziu, pe 30 noiembrie, plicul ajungea în ţară. Însă de atunci... este tot „în prelucrare” la Oficiul Poştal Bucureşti 83!
Şi uite aşa a reuşit Poşta Română să rătăcească, intenţionat sau nu, plicul meu cu votul prin corespondenţă.
Dar de când am aflat că din cele 8.889 de plicuri trimise de Poşta Română în străinătate, doar 4.561 s-au întors, încep să cred că treaba a fost premeditată. Mă îndoiesc sincer că aproape jumătate din cei care s-au înscris în Registrul Electoral pentru votul prin corespondenţă s-au răzgândit pe parcurs sau nu au trimis plicurile la timp. Şi mă întreb câte din cele 4.328 de plicuri care nu au ajuns la Biroul Electoral sunt de fapt rătăcite intenţionat de Poşta Română! Al cărei director general era nimeni altul decât Alexandru Petrescu, vicepreşedinte PSD Diaspora, actualul Ministru al Economiei!
Într-un comunicat din 9 decembrie 2016, acesta estima că Poşta Română şi-a îndeplinit „cu succes rolul său direct în desfăşurarea procesului votului prin corespondenţă” şi că „administraţia poştală naţională dovedeşte, din nou, că este un partener de încredere pentru proiectele naţionale”. Hai sictir!”
Dana Molnar
