Am trăit ….de ani într-o dulce ignoranță, fără să am habar cum funcționează, de fapt, mintea bărbaților. Dar, gata, am deschis ochii. Și nu vorbesc din presupuneri și descoperiri proprii venite din partea „cealaltă” a barierei, ci de informațiile oferite pe tavă chiar de un bărbat. Citind cele trei volume semnate de Bogdan Stoica – „Tipul din filme nu există” asistăm la o operație pe cord masculin deschis. Sau la o exhibiție în piața mare, acolo unde autorul a decis că este cazul să lumineze suflarea feminină în legătură cu tainicele mecanisme care stau la baza comportamentului bazic masculin. Și chiar a făcut-o, dovadă fiind atât numărul mare (foarte mare) de exemplare în care s-au vândut cărțile, cât și abundența de mesaje pe care autorul și editura (Univers) le-au primit de la cititoare după lecturarea primului volum (și incluse dibaci în cel de-al doilea).
Vă întrebați cum a reușit Bogdan Stoica să-și demaște atât de nemilos și caraghios „frații de suferință”? Rețeta este simplă și de efect! Cărțile sale conțin proză scurtă confesională, în care, cu sinceritate, umor și multă autoironie, povestește la persoana I o variată serie de întâmplări urbane contemporane, în marea lor majoritate gravitând în jurul subiectului relații dintre femei și bărbați, dragoste de o zi, aventuri scurte și reacții tipic masculine explicate – că aici rezidă, de fapt, tot hazul. Dar nu numai!
„Manualul de dezvoltare personală a femeii”, așa cum Stoica scrie pe coperta IV a ultimului volum din serie, se adresează tuturor, evident, dar mai cu seamă femeilor, fiind, în același timp, și o încercare (reușită, zic eu) de a demonstra că bărbații nu sunt neapărat doar „niște porci, ci niște proști” (citat), fiind capabili să se comporte cel puțin stupid exact cu femeile pe care le iubesc. De fapt, scriitura lui Stoica este un subtil omagiu adus femeii, un mod disimulat de a-i admira frumusețea, eleganța și inteligența (zic „disimulat”, căci abundă termeni mai puțin literari, dar luați direct din viață, precum „țâțe”, „buci”, biiip, biiip etc). Astfel, o femeie poate înțelege de ce nu trebuie să se lase doborâtă de multe dintre atitudinile și reacțiilor bărbaților de lângă ea pentru că, de cele mai multe ori, acestea nu prea au legătură cu ceea ce ei simt/vor în realitate, ci doar cu limitarea lor. Practic, ei așa sunt, atâta pot și, drept urmare, trebuie înțeleși, că, vorba aia, „de unde nu este nici Dumnezeu nu cere”. Dar asta nu înseamnă că avem de a face cu o scriitură misandra, culmea!, aparținând fix unui bărbat… bine, poate doar puțin!
Așadar, „tipul din filme” este clar că nu există în realitate, însă fiecare bărbat ascunde cel puțin una sau mai multe calități ale acestui „tip” idealizat, atât că le ascunde foarte bine!
O lectură ușoară, plăcută, rapidă menită nu doar să stârnească hohote de râs, ci și să „cucerească” un public feminin exigent.
Și dacă vă întrebați ce urmează, Stoica s-a gândit să creeze un – nu vă hliziți, că și pe mine mă bufnește râsul – „echilibru”, scriind în prezent la… „Tipa din filme există”! Normal că există! Cum spuneam, echilibru! De neratat, din septembrie 2018, tot la editura Univers.
Cărțile sunt disponibile aici.
Articol semnat de Cristina Lincu