Menu
in

Vaca, porcul și curcanul



Holy Cow,  scrisă de actorul David Duchovny (2015) este o fabulă pe cât de nostimă, pe atât de emoţionantă despre prietenie, religie, umanitate şi toleranţă. Elsie Bovary, o văcuţă de la o fermă din nordul statului New York, îşi petrece viaţa senină păscând, studiind celelalte animale şi pălăvrăgind cu prietena ei cea mai bună, Mallory. Lumea sa este însă zguduită din temelii când, găsind poarta grajdului deschisă într-o seară, se strecoară până la casa fermierului şi află cu stupoare că oamenii nu cresc vaci doar pentru lapte, ci ca să le mănânce carnea şi să le folosească pielea pentru a fabrica diverse lucruri. După această cumplită revelaţie, Elsie hotărăşte să plece în India, unde vacile sunt considerate sfinte şi nimeni nu se atinge de ele. I se alătură îndată porcul Jerry, de curând convertit la iudaism, care vrea să ajungă în Israel pentru că acolo nimeni nu pune gura pe carne de porc, şi curcanul Tom, dornic să ajungă în Turcia, ţara unde este venerat. Cei trei trec împreună printr-o grămadă de peripeţii, care de care mai hazoase şi mai hazardate, ce pun însă sub semnul întrebării multe realităţi ale lumii contemporane.

Pentru a vă stârni interesul vă redăm, mai jos, două fragmente din carte:

Prima tăietură e cea mai adâncă (vezi Stevens, Cat)

— Tre’ să găsesc un mohel ! ne-a dat el de ştire.

— Cine ? am întrebat.Moralul lui ridicat ne înveselise şi pe noi.

— Nu cine, ce. Un mohel e un specialist în arta îndepărtării prepuţului de pe penisul evreilor.

— Un soi de croitor de penisuri ? a sugerat Tom săritor. (Editoarea mea adoră gluma asta. Eu nu prea ştiu ce să cred.)

— Oy gevalt. Nesimţitule. Dacă ţii neapărat să fii vulgar, da, e un soi de „croitor de penisuri“. Sunt evreu, însă am un goyische schmeckel şi petzlul meu ar dori să se convertească. E un ritual care pecetluieşte legământul dintre om şi Dumnezeu şi nu m-aş simţi prea bine dacă m-aş duce în Israel cu ştremeleagul intact, înţelegeţi ?

(Ca notă suplimentară, editoarea mea spune că „expresiile cu dublu sens funcţionează pe post de lingua franca în filmele pentru copii“. Ce-o mai însemna şi asta.)

Eu, una, eram refractară la toată argumentaţia lui, însă Shalom clar ţinea dinadins să-şi ajusteze o anumită parte a anatomiei şi s-o ofere întru slava Dumnezeului său, aşa că Tom a căutat un mohel în cartier pe Google şi a găsit vreo cinci chiar în zonă. Cine zice că nu găseşti un mohel fix când îţi trebuie ?

Am găsit adresa mohelului. Shalom a părut o clipă descurajat, însă apoi a scos o sticlă de Manischewitz (reclamă mascată) pe care o şterpelise probabil de undeva şi a luat trei guri bune din ea. L-a invitat şi pe Tom să-l însoţească, zicându-i că poate să se tocmească pentru două tăieri împrejur la preţ de una, însă Tom i-a zis că nu-i trebuie.

— Cât o să dureze ? l-am întrebat.

— O să ia ceva, mi-a răspuns Shalom. Vezi tu, îţi ia o oră să tunzi o peluză mică şi două să tunzi una mare, dacă mă-nţelegi.

Apoi s-a-ntors fudul pe copite şi a intrat.

— Atunci venim să te luăm în zece minute, i-a strigat Tom.

Cât am aşteptat să termine Shalom cu mohelul sau mai bine zis să termine mohelul cu Shalom, m-am plimbat cu Tom prin cartierul liniştit. Fără porcul nostru cel forţos nu mă simţeam chiar în siguranţă când vedeam tot felul de cârnaţi întinşi în vitrinele măcelăriilor şi, ceva mai târziu – îmi stă mintea-n loc –, sendvişuri din pâine de secară cu file de limbă. M-a cam luat ameţeala, mai să-mi vărs maţele. Şi Tom era agitat auzind câte sendvişuri cu carne de curcan comanda lumea. Din fericire, purtam pardesie, pălării şi ochelari de soare, aşa că nimeni nu părea să ştie cine sau mai degrabă ce eram.”

Ia numai un pic din vârf.

După vreun sfert de oră ne-am întors la mohel. Chiar atunci s-a deschis uşa şi a apărut Shalom, cu mijlocul învelit într-un scutec improvizat şi cu o acadea în rât. Dacă aşa ceva e fizic posibil, era şi mai palid, mai alb şi mai rozaliu decât de obicei.

— Ce repede ai rezolvat, a zis Tom încercând să fie nonşalant.

Shalom s-a făcut pământiu la faţă.

— Sărmanul meu Schvantz. N-o să mai vorbim despre ce s-a întâmplat acolo câte zile om avea. Clar ? Eu şi Tom am încuviinţat amândoi, înăbuşindu-ne râsul.

— Niciodată, a zis Shalom, nici în vecii vecilor vecilor. Omul ăla, omul ăla e un măcelar ! Am văzut tot felul de lucruri. Vă zic, am văzut lucruri pe care nici un porc n-ar trebui să le vadă vreodată. Lucruri pe care nu mai poţi să ţi le ştergi din minte. Niciodată nu s-a întâmplat ce s-a întâmplat adineaori. Am luat-o la pas.

— Stai să văd dacă am înţeles bine, a spus Tom luându-l peste copită. Nici nu vrei s-auzi de mohel şi de pisălog ?

— Nu începe cu din astea, i-a tăiat-o Shalom şontâcăind.

— Haide, nu te mai gândi, crezi ca trecut prepuţină vreme de-atunci ? Tom se prăpădea de râs.

— Shmok !

— Ce cuvânt te deranjează ? Mohel ? am întrebat.

— Ce să zic, foarte comic ! a mormăit Shalom.

— Niciodată să nu spui „mohel“… parcă era un film cu James Bond

– Niciodată să nu mai spui „mohel“ ? a zis Tom neputând să se abţină.

— Ia nu mai face mişto de pupikul meu, putz !

— Muuuuhel, am făcut eu după câteva clipe, rupând tăcerea.

— Gura !

— Ce ? Mugeam şi eu, am spus. Nu poţi să-i interzici unei vaci să muuuuhelească.

— Fraţilor, nu-i nimic de râs, mă roade scutecul de mor. Aşa sunteţi voi, goyim, toţi o apă şi-un pământ.”

Cartea Holy Cow se poate cumpăra în UK de la librăria Cărți Românești. Preț £7.14. Modalități de cumpărare: online, www.cartiromanesti.co.uk, prin telefon, 0784 5564911 sau de la sediul librăriei din Edgware: etaj 1, unit 7, Cavendish House, 369-391 Burnt Oak Brodway, HA8 5AW.

 

 

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]
Exit mobile version