Cotidianul The Guardian publică un amplu material în care arată de ce agricultura britanică nu poate funcționa cu lucrători din Regat.
Concluzia pe care o trage articolul este că munca la culesul fructelor și legumelor nu poate fi făcută decât de imigranți care acceptă salarii de mizerie și preferă să stea la fermă mai degrabă decât să cheltuiască bani pe distracții.
Pe de o parte, scrie The Guardian, sunt acuzați lucrătorii din Marea Britanie că nu sunt suficient de competitivi, în timp ce sunt lăudate calitățile imigranților, care muncesc din greu. Ori de câte ori este vorba despre culesul fructelor și legumelor, se arată în material, chiar dacă este vorbe de Statele Unite, Noua Zeelandă sau de Worcestershire, această muncă o fac imigranții.
Este dat exemplul Canadei, care, la sfârșitul anilor 90, a obligat beneficiarii de ajutoare sociale să muncească în domeniul agricol. Fermierii s-au opus acestui proiect, preferând să angajeze muncitori imigranți. Argumentul lor, scrie The Guardian, a fost că imigranții sunt mai disciplinați decât canadienii.
Acești lucrători, se mai arată în articol, muncesc din greu pentru că trebuie să își hrănească familiile, trăiesc în apropierea fermelor sau chiar la ferme, mai degrabă decât să stea în orașe.
În Marea Britanie, muncitorii sezonieri, în mare parte din România și Bulgaria, sunt plătiți cu salariul minim pe economie, dar în realitatea câștigă mai puțin, din cauză că lucrează peste program. De asemenea, sunt cazați colectiv în clădiri provizorii sau în rulote, chiria fiind dedusă din banii pe care îi câștigă.
Fermierii britanici, speriați de reducerea imigrației
The Guardian citează un raport despre sezonieri, în care există propunerea înlocuirii, de la anul, a românilor și bulgarilor, cu muncitori din Cambodgia și Republica Dominicană. Aceștia ar fi mulțumiți cu mai puțini bani decât britanicii, deoarece costurile din țările lor sunt mult mai mici. De asemenea, locuind la comun, costurile de trai ar fi semnificativ mai mici.
Este un sistem exploatator, dar alternativa guvernului de a pune capăt pur şi simplu acestui program nu este bună decât pentru reacţionarii simpatizanţi ai UKIP, continuă articolul. În fond, după cum formula economista Joan Robinson, „nenorocirea de a fi exploatat de capitalişti nu este nimic comparativ cu nenorocirea de a nu fi exploatat deloc”, conchide The Guardian.
