Dorința părinților pentru un trai mai bun aduce de multe ori suferință copiilor, din cauză că își pierd prietenii, colegii și tot ce le era familiar. Poveștile lor reflectă drama unei întregi generații. Lipsa unui mediu sigur și plăcut poate avea efecte negative asupra vieții copilului.
Atunci când părinții decid să migreze, schimbarea mediului în care micuții trăiesc nu înseamnă doar dezvoltarea cunoștințelor, ci și a traumelor legate de ruperea prieteniilor și legăturilor. “Diferențele culturale și de comportament îi determină pe unii copii să-i privească pe micuții imigranți ca fiind ciudați sau suspecți. De cele mai multe ori, aceste lucruri se întâmplă din cauza reacțiilor deosebite pe care le au străinii”, explică Keren Rosner, psihoterapeut din București.
Se simt inferiori
Ce face diferența? Comportamentul, obiceiurile, religia, limbajul verbal și nonverbal. Lucrurile nu sunt deloc simple, iar o nepotrivire a locului cu temperamentul unui copil poate lăsa o amprentă semnificativă asupra vieții lui de mai târziu. De cele mai multe ori, puștii adoptă un comportament retras, dezvoltă sentimente ostile față de mediu și față de ceilalți și trăiesc simțindu-se inferiori prietenilor. Un astfel de mediu nu conduce către integrare și succes, ci, mai degrabă, către eșec și marginalizare. “Copiii au o mare capacitate de adaptare chiar dacă schimbă radical mediul de viață, însă totul depinde de vârsta lui și de mediul în care trăiește”, mai spune psihoterapeutul.
Greu de integrat
Familia Dumitrescu din Ploiești s-a stabilit în Germania pe când fetița lor avea doar 6 ani. Posibilitățile ca ea să învețe limba repede și să se integreze în societate erau mari, însă părinții au continuat să vorbească limba natală. “Nu am reușit să învățăm germana nici măcar la nivel conversațional. De aceea, cercul de prieteni a rămas limitat. Nu ne-am simțit acasă nici măcar după ce am început să lucrăm și ne-am dezvoltat chiar o afacere”, povestește Irina (43 de ani).
Specialiștii consideră că lipsa unui mediu sigur și plăcut pentru copil, precum și problemele întâmpinate de părinți au degradat caracterul copilului. “Faptul că nu s-au identificat cu poporul respectiv i-a determinat pe părinți să nu-i adopte obiceiurile. Copilul, cu toate șansele lui inițiale, a ajuns o tânără cu probleme, mai ales legate de adaptare și integrare. Nu se înțelege nici cu părinții, nici cu societatea. Nu a putut să-și aprofundeze studiile pentru că are carențe de înțelegere a subtilităților limbii”, explică medicul Rosner. Raluca, acum o tânără de 18 ani, a ajuns să dezvolte o boală psihosomatică. Nu are încredere să facă nimic singură și a rămas permanent în grija și în preajma părinților, fără să-și găsească propri prieteni.
Probleme de identitate
Cu cât copilul este mai mic, cu atât va suferi mai puțin dacă familia lui decide să imigreze, susțin la unison specialiștii. Dacă noul mediu este unul prietenos, puștii se pot dezvolta armonios și se pot integra ca și când ar fi fost piesa din puzzle care lipsea. Foarte important este cât de bine se integrează părinții și ce condiții de viață oferă copilului. Cu cât părinții se acomodează mai ușor – adoptă mentalitatea noii țări, își ajustează comportamentul conform normelor de acolo, cu atât mai facil este pentru copil să intre într-un ritm normal.
“În cazul în care părinții rămân cu alte tipare, cu alte cutume păstrate din țara de origine, diferite de cele din noul loc sau, mai rău, le critică pe acestea din urmă și au pretenții ca și copilul să joace un rol dublu, unul în societate și altul acasă, acesta va fi derutat. Mai grav este că micuțul va trăi conflicte interioare, nu-și va găsi adevărata identitate”, completează psihologul Keren Rosner. Orice variantă alege, este criticat și respins de mediul neacceptat.
Specialiștii recomandă ca decizia de a emigra să se ia numai dacă este cu adevărat necesară. Dacă șansele de dezvoltare sunt egale în ambele părți, atunci cel mai bine este ca familia să rămână în mediul actual. Orice schimbare aduce stres, efort pentru adaptare, energie suplimentară pentru a învăța lucruri pe care un băștinaș le acumulează pe parcurs și într-un mod natural, într-un ritm egal, arată psihologii. Dacă în cazul persoanelor mai ușor adaptabile la situații noi o schimbare nu este un capăt de țară, în cazul persoanelor introvertite, rigide și emoționale se pune problema unui proces al transformării destul de intens.
Adaptare la noua comunitate
A fi imigrant nu este neapărat ceva rău. Concursul Intel Science Talent Search Competition (Competiția de căutare de talente, n.r.) din acest an a demonstrat că cei mai deștepți copii din SUA sunt imigranți. Mai exact, din cei 40 de finaliști, 28 aveau părinți născuți în alte țări: 16 în China, 10 în India, unul în Coreea de Sud și altul în Iran. În schimb, la Londra, numărul mare al copiilor de imigranți proveniți din estul Europei (printre care și români) îi sperie pe oficialii britanici, care se tem de un colaps al învățământului. Motivul: școlile britanice sunt forțate să primească zilnic peste 60 de copii străini. Autoritățile britanice susțin că sunt depășite de situație și se plâng că nu primesc fondurile necesare pentru copiii imigranților, care au nevoie de ore suplimentare pentru a ajunge la nivelul școlarilor britanici.
