În urma a numeroase realităţi prezentate de numeroşi cetăţeni români din diaspora, dar şi datorită lipsei de reactive a statului român, am ales că în această dimineaţă, în Parlamentul României să protestez pentru a iniţia un dialog real care să conducă la rezolvarea situaţiei din rândurile comunităţilor noastre de romani din străinătate.
Fie că mă refer despre taxele consulare ridicate, fie că discutăm spre modalitatea de lucru în cadrul multora dintre consulatele statului român în străinătate, de nemodernizarea acestora, de lipsa personalului consular care să poată face faţă activităţii în parametri optimi aşa cum ne-am dori cu toţii să se întâmple, fie că discutăm de neimplicarea statului român în rezolvarea chestiunii privitor la aducerea acasă a cetăţenilor romani decedaţi în străinătate sau despre lipsa proiectelor pentru încurajarea repatrierii a milioane de cetăţeni care doresc să revină înapoi acasă, dar lipsa unui mediu economic, fiscal, administrativ care să inspire încredere şi siguranţa procesului de repatriere îi determină să aleagă continuarea vieţii în străinătate în ciuda condiţiilor grele de viaţă preponderant legate de nivelul ridicat al şomajului în zonele în care trăiesc dumnealor, ştiut fiind că primii dintre cei care plătesc noile greutăţi sunt în general imigranţii, categorie din care facem parte românii din afara graniţelor statului român, am ales că formă de protest GREVA FOAMEI.
Listă ar putea continua cu numeroase exemple despre viaţa grea a românilor din diaspora, iar solicitările de rezolvare a problemelor existente ar ocupa timpul pe ani înainte al celor care trebuiau să se ocupe de răspunsuri şi rezolvarea chestiunilor în cauză, însă am dorit să punctez câteva dintre acestea, pentru a demonstra încă o dată lipsa de interes doar pentru câteva teme care preocupa milioane de romani, inclusive pe mine, după unsprezece ani trăiţi departe de casă, dar şi în calitate de reprezentant în Parlamentul României, Camera Deputaţilor al romanilor din circumscripţia 43 colegiul 1 Europa de Vest.
Am evidenţiat şi încercat împreună cu doamnele şi domnii deputaţi, colegi în Comisia pentru comunităţile de romani din afara graniţelor ţării, să impulsionăm decidenţii politici pentru găsirea de soluţii la aceste ecouri venite în diaspora prin iniţiative de modificare a legislaţiei, prin scrisori deschise, în urma reflectării problemelor existente în fata politicienilor după discuţiilor avute cu cetăţenii romani din diaspora, etc. însă, toate aceste etape au fost consumate fără rezultate aşa cum ar fi fost de dorit.
Motivul pentru care am considerat că protestul meu în sala de plen a Camerei Deputaţilor va fi unul dintre ultimele gesturi la care poate recurge un politician roman din dorinţa de a găsi totuşi o rezolvare în beneficiul romanilor din diaspora şi a face inclusiv Guvernul statului să înţeleagă că acele probleme, chiar dacă ale unor cetăţeni aflaţi departe sau prea departe de casă,trebuiesc considerate aşa cum se cuvine, iar cetăţenii respectaţi.
Cu o astfel de situaţie gravă exitenta în rândul romanilor din diaspora, dar şi în privinţa situaţiei deloc îmbucurătoare a românilor de acasă, aici unde lucrurile ar fi trebuit să evolueze pozitiv şi repede, iar cetăţenii ar fi fost bine să se bucure din plin de bună guvernare a statului şi de faptul ca reprezentanţii statului nu i-au uitat sau mai rău, abandonat, pornesc pe acelaşi drum politic pe care v-am asigurat că nu îl voi părăsi, din momentul în care mi-aţi acordat poate cea mai mare onoare în viaţă, aceea de a fi reprezentantul dvs. în cel mai înalt for din stat: Parlamentul României.
Cu încredere,
Aurelian Mihai, deputat diaspora
