Un fotbalist din Liga 1 a luat viața în piept și, la 23 de ani muncește într-un depozit din Oxford, scrie Pro Sport.
Într-un interviu cu Răzvan Gorea, jucător cu 12 meciuri în Liga 1 și unul în Cupa României ies la iveală problemele din fotbalul românesc și frustrările la care ajung fotbaliștii tineri și talentați, nevoiți să părăsească viața sportivă pentru a putea trăi.
Gorea face fotbal de la șapte ani, iar acum, în debutul carierei sale în fotbalul mare, a lăsat totul pentru un loc de muncă nu prea bine plătit, în Anglia.
„23 de ani şi-au închis bucla şi cele 12 meciuri jucate în Liga 1 pentru Ceahlăul îi invadează mintea”, scrie Pro Sport.
„Răzvan e un caz emblematic pentru sportul românesc. Şi pentru fotbal. Fotbalul manageriat de incompetenţi sau indivizi cu interese obscure. Fotbalul marcat de oameni pătrunşi prin efracţie în fenomen. Povestea lui e simplă. Neplătit de opt luni, stoperul de 1,87 m a plecat să-şi caute împlinirea departe. Şi-a dat seama că doar prin căsătoria cu o altă ţară nivelul său de trai va creşte şi a renunţat la ce avea mai drag: fotbalul. De două săptămâni ridică. Ridică nişte cutii într-un depozit din Banbury, Oxfordshire. Răspunde timid: «E un fel de fabrică…»
Şi ai plecat…
Da, sunt aici de două săptămâni. Într-un orăşel. Deocamdată nu prea m-am acomodat, e mai greu. Şi cu munca… Îţi dai seama, făceam fotbal de la 7 ani, acum am 23 de ani… Toată viaţa am jucat la Ceahlăul, doar un an am fost plecat la Târgu Neamţ, iar când m-am întors, domnul Florin Marin m-a debutat în Liga 1, la meciul cu Rapid din Giuleşti, din toamna lui 2014, şi mi-am zis că mi-am realizat marele vis. Mi-am spus că restul e bonus. Şi am ajuns să evoluez în 12 partide de Liga 1 şi una în Cupa României.
Şi de ce ai pus stop?
De ce am pus stop!? De şase luni nu fusesem plătit la Ceahlăul. Cum să trăiesc la 23 de ani!? Nevoi, datorii… Am plecat ca să mă întreţin, am plecat să câştig un ban, altfel nu aş fi renunţat la fotbal niciodată! Am vorbit cu cei din familie, tata e microbist înrăit, până la urmă a înţeles şi el. A înţeles şi mama. M-a susţinut şi mi-a zis că e bine să-mi fac un viitor. I-am spus şi antrenorului (n.r. – Costel Ilie). “Nea Costel, plec să-mi văd de viaţă!”. I-a părut rău, dar m-a înţeles, pentru că în situaţia mea sunt mulţi jucători acum la Ceahlăul. Antrenorii nu au nicio vină (n.r. – Costel Ilie, Mihai Ionescu, Radu Lefter).
Răzvan măreşte ritmul povestirii. Are accese de furie când vorbeşte despre nedreptăţile de la Ceahlăul, dar încearcă să spună cele mai frumoase episoade din nişte zile urâte. La clubul din Piatra Neamţ, în prezent, jucătorii sunt neplătiţi de luni de zile, clubul se află în insolvenţă, iar oamenii din jurul formaţiei susţin că falimentul pândeşte la colţ. Ceahlăul a retrogradat sezonul trecut, iar acum se află în Liga 2. Discuţia continuă.
Şi ai luat decizia să reunţi la ce aveai mai drag…
Pentru că s-a umplut paharul. Am acumulat prea mulţi nervi, m-am săturat de minciuni şi am hotărât că trebuie să pun punct. Să nu mai fiu păcălit!…”
Continuarea poveștii lui Răzvan în pagina Pro Sport.
