Sute de imigranţi care lucrează în Marea Britanie, între care şi români, trăiesc într-un climat de teamă şi sărăcie, fiind victimele unor condiţii inumane de trai şi îndatoraţi plasatorilor de forță de muncă, se arată într-un raport realizat de Joseph Rowntree Foundation și citat de Independent.
Raportul, denumit “Experienţe de muncă forţată în industria alimentară din Marea Britanie” arată că muncitorii imigranți care lucrează atât în fabrici, ferme, cât și restaurante sunt supuși constant abuzurilor angajatorilor. Cercetătorii au descoperit că imigranții nu-și cunosc drepturile, sunt izolați de societate, o parte nu sunt capabili să vorbească engleza, iar majoritatea se confruntă cu stări de depresie care în unele cazuri provoacă situații în care aceștia ajung să-și facă rău singuri.
Studiul citează o muncitoare româncă, Adriana, în vârstă de 30 de ani, care spune că ” Mă simţeam de parcă ar fi căzut cerul pe mine, dar nu aveam de ales. Aveam nevoie de bani. Trebuia să muncesc. Nu îmi mai păsa. Eram în situaţia în care mai degrabă mă omorai decât să mă întorc. Am slăbit. Eram tensionată şi tristă tot timpul”, explică ea.
Ah Lin, o muncitoare din China, intervievată de cercetători, a spus că ”Totul se reduce la instinctul de supravețuire”.
Deşi mulţi dintre ei sunt imigranţi legali, ei nu îşi cunosc drepturile şi sunt exploataţi în mod frecvent. O proporţie semnificativă dintre aceștia au plătit taxe agenţilor de recrutare care i-au adus la muncă în Anglia şi au rămas îngropaţi în datorii. Studiul relevă că una dintre practicile a recrutatorilor e de a selecta mai mulţi lucrători şi de a le oferi suficient de lucru pentru a le plăti datoriile angajatorilor lor dar de a-i menţine în sărăcie, obligaţi să împartă locuinţe mici şi cu condiţii precare.
Cercetătorii au intervievat 62 de lucrători, majoritatea din Polonia, China, Lituania şi Letonia, care lucrau în sudul Lincolnshire, în zona central-estică a Scoţiei, în sud-vestul Angliei, la Londra şi Liverpool. Peste două treimi dintre aceştia s-au plâns că trăiesc în teamă, că muncesc peste 50 de ore pe săptămână, sunt plătiţi cu sume sub salariul minim de 5,83 de lire sterline pe oră şi li se deduc ilegal cheltuieli din salarii. Alţii au declarat că se simt ca nişte roboţi, sub supraveghere constantă, monitorizându-li-se timpul petrecut la toaletă, şi li se impun ţinte imposibil de realizat.
“Baza pieţei muncii din Marea Britanie, în pofida protecţiei, poate fi profund neatractivă şi mult prea des exploatativă. Munca este grea, prost plătită şi nesigură. Mulţi dintre cei intervievaţi câştigă abia cât să supravieţuiască. Teama şi lipsa de putere sunt aproape omniprezente”, conchide raportul.
