Un neurolog german care locuiește de 18 ani în Marea Britanie și este căsătorit cu un cetățean britanic a fost anunțat de Ministerul britanic de Interne (Home Office) că trebuie să se pregătească să părăsească această țară, din cauză că cererea sa pentru rezidența permanentă a fost respinsă.
Sam Schwarzkopf, profesor la University College of London, a crezut că cererea de rezidență permanentă va fi o formalitate, scrie Daily Mail. Asta până când a primit o scrisoare în care cererea îi este refuzată.
Mai mult, omul, care locuiește în Marea Britanie din 1999, a fost șocat de răspunsul instituției britanice prin care este anunțat, pur și simplu, că trebuie să se pregătească să părăsească această țară.
„Este scandalos faptul că folosesc afirmații de genul asta, mai ales într-un moment ca acesta”, a spus Schwarzkopf.
Răspunsul Home Office scoate în evidență incertitudinea cu care se confruntă sutele de mii de cetățeni europeni care trăiesc în Marea Britanie, pe fondul negocierilor pentru Brexit.
La acest moment nu există o garanție formală că cetățenii europeni vor putea locui și lucra legal în Marea Britanie după Brexit.
Potrivit Daily Mail, în perioada 2015-2016, cererile pentru rezidența permanentă au crescut de șapte ori, ajungând la 240.000 pe an, un număr imens pentru capacitatea de procesare, astfel încât 90.000 de aplicații au rămas neprocesate la sfârșitul anului trecut.
Solicitanții trebuie să completeze un formular de 85 de pagini, să aducă documente justificative, declarații bancare și dovezi de adresă.
Documentația pentru rezidența permanentă, se mai arată în cotidianul britanic, cântărește aproximativ un kilogram.
Totodată, mai mult de un sfert de solicitări sunt respinse, uneori doar din pricina unor simple greșeli de completare a formularului.
Cererea lui Schwarzkopf a fost refuzată, bunăoară, din cauză că acesta a trimis o copie a pașaportului său german și nu originalul.
Ca și el, alți candidați respinși au primit scrisori guvernamentale în care li se spune să fie pregătiți să părăsească această țară.
