Persoanele din alte state membre al Uniunii Europene care desfășoară activități independente în Irlanda nu se mai confruntă cu pierderea statutului de rezident dacă nu au de muncă pe termen lung, după o hotărâre a Curții Europene de Justiție (CEJ).
CEJ a constatat că guvernul irlandez a greșit atunci când i-a transmis unei românce care desfășura activități independente că și-a pierdut dreptul de a rămâne în Irlanda pentru că rămăsese fără serviciu mai mult de 12 luni.
Nu este clar cât de mulți cetățeni non-irlandezi din UE se aflau în pericol de a-și pierde dreptul de ședere în acest mod.
Cazul judecat la CEJ a fost cel al Floarei Gușă, care s-a mutat în Irlanda în 2007. Între 2008 și 2012 a lucrat pe cont propriu ca tencuitor și a plătit impozite și contribuții la PRSI, după care nu și-ar mai fi găsit de muncă.
Cererea pentru ajutor de șomaj i-a fost respinsă de Departamentul pentru Protecție Socială, care a anunțat-o că nu a demonstrat că mai are dreptul de a locui în Irlanda.
Departamentul a susținut că femeia își pierduse statutul de lucrător care desfășura o activitate independentă, deoarece nu mai lucra și, prin urmare, nu mai îndeplinea condiția de a avea drept de ședere în temeiul directivei UE privind libera circulație.
Românca a afirmat că dispoziția din directiva UE permite unui cetățean UE care nu mai lucrează sau nu mai profesează independent să își mențină statutul dacă suferă „un șomaj involuntar după ce a fost angajat mai mult de un an”. Autoritățile irlandeze au susținut că prevederea se aplică doar persoanelor care au lucrat ca salariați.
Săptămâna trecută, Curtea Europeană de Justiție a menționat că din textul dispoziției nu se poate deduce dacă aceasta se referă numai la situații legate de angajați. Instanța a constatat că există diferențe între diferitele traduceri ale directive, ceea ce ar fi provocat confuzie.
Instanța a constatat că, deși actul în ansamblu face o distincție între cetățenii activi din punct de vedere economic și cei inactivi, aceasta nu face distincție între salariați și cei care desfășoară activități independente.
Interpretarea directivei în sensul că se aplică numai angajaților ar introduce o diferență nejustificată în tratamentul celor două grupuri și ar fi deosebit de nejustificată în cazurile în care o persoană care desfășoară o activitate independentă a contribuit la sistemul de securitate socială și fiscal, este decizia instanței europene.
O purtătoare de cuvânt a ministrului pentru Ocuparea Forței de Muncă și Protecție Socială a declarat că oficialii au luat în considerare decizia, scrie The Times.
Adevărata față a conservatorilor? Lordul Lawson „Nu avem nevoie de muncitori români”
