Simone Hericourt, o locuitoare din Calais, vorbeşte despre ceea ce se întâmplă în oraş după ce a fost ocupat de imigranţi, groaza cu care trăiesc localnicii şi cum privesc problema poliţia şi politicienii.
Iată câteva fragmente din discursul său:
„…Calais era un oraş foarte frumos. Îmi plăceau plimbările prin jur, am trăit în pace şi ne-am simţit în siguranţă. Vara şi iarna era mereu lume multă şi Dumnezeu ştie cum sunt verile în Calais. Nu prea prietenoasă, vremea nu este bună, dar se putea trăi aici.
Și apoi, cu ceva timp în urmă, când au fost refugiaţii în Sangatte, şi Sarkozy (fostul preşedinte francez) a decis să cureţe Sangatte, aceşti refugiaţi au venit în Calais.
Iniţial chiar şi eu am spus că ei sunt oameni nefericiţi, că sunt pierduţi şi nu au nimic şi că poate am putea să-i ajutăm. Şi nu pot explica cum s-a întâmplat, dar de la o zi la alta ne-am trezit printre miile de imigranţi.
În prezent sunt 18 mii în aşa-numitul Jungle. Da, 18 mii. Este teribil pentru că au creat un adevărat oraş în oraş.
Au discoteci, magazine, şcoli, frizerie – chiar au … nu, nu pot spune, dar ştiu că ştiţi, despre ce este vorba … pentru nevoile domnilor, desigur… Construiesc drumuri şi le numesc, îşi aleg primarul lor – da, şi poliţia chiar nici nu poate să intre în zona, pe care o numesc Cartierul musulman. Este interzis. Până acum, am îndurat tot felul, dar omul nu poate suporta insuportabilul. Când vede încontinuu, în fiecare zi, în fiecare noapte, revolte.
Ei vin în centrul oraşului în număr de două, trei, patru mii – sunt peste tot, bat în maşini cu răngi de fier, atacă oamenii, chiar atacă copiii, violează, fură … Este de neînchipuit ceea ce suferim. Intră în casele particulare şi atunci când oamenii sunt acasă. Simplu vin şi cer ceva de mâncare sau cer ajutor. Uneori, îi bat pe oameni şi fură ce vor şi ceea ce nu pot lua cu ei, sparg.
Şi dacă vrem să ne apărăm, avem imediat în spinare poliţia. Poliţia nu primeşte anunţurile noastre deja de mult timp. Fiul meu a fost atacat. Trecea paşnic prin centrul oraşului cu căştile pe urechi şi asculta muzică atunci când cineva l-a bătut pe umăr. S-a întors crezând că e un prieten şi s-a uitat la feţele celor trei imigranţi. A primit o lovitură puternică în faţă cu o rangă de fier…
… atacă copii şi elevi pe drumul spre şcoală şi de la şcoală. Chiar ajung aşa departe încât pătrund în autobuzele şcolare.
La 23 ianuarie imigranţii au organizat în Calais o revoltă . A fost oribil, a durat toată după-amiaza şi toată seara. Au distrus şi statuia generalului De Gaulle. Au scris pe ea “Fuck France!”. Şi sub au pus steagul statului islamic.
Despre ce altceva pot să vorbesc, decât despre ceea ce se întâmplă? Ei demonstrează datorită condiţiilor lor, dar cu cât primesc mai mult, cu atât îşi doresc mai mult. Niciodată nu vor avea destul – niciodată, niciodată, niciodată. Când trecem pe lângă ei, imediat auzi “Dă-mi mobilul …”. Şi dacă nu-l daţi, vă bat…
… Guvernul ne-a părăsit. S-au decis să arunce Calais peste bord. Şi dacă noi calaisienii nu ne mişcăm, aşa că aici vor îndesa toţi imigranţii din Franţa. Şi va fi sfârşitul nostru – va fi după noi. Dar calaisienii sunt precum oile. Nu îi înţeleg…
… Toate magazinele din centrul oraşului au fost unul câte unul închise. Calais este un oraş mort – oraş mort datorită imigranţilor pe care îi avem aici. Şi când vin în oraş, pe străzile din Calais, înarmaţi cu răngile de fier şi cocktailurile Molotov, atunci începe într-adevăr răul.
Pur şi simplu nu înţeleg de ce nu sunt pedepsiţi? De ce poliţia îi eliberează de îndată ce sunt prinşi, în timp ce noi calaisienii, fiind francezi, avem ghinion atunci când greşim. Imediat suntem arestaţi şi persecutaţi. Am pierdut toate drepturile.
…Soţul meu este bolnav, are cancer, dar nu interesează pe nimeni. Francezii trebuie să fie constrânşi, trebuie să fie evacuaţi. Trebuie să piardă totul.
Trebuie să elibereze spaţiul gloatei, care vrea să ne colonizeze.
Şi încă susţin că aceştia sunt pentru noi “îmbogăţire culturală”. M-am întrebat singură, ce gândesc cu această “îmbogăţire culturală” de fapt? Pentru că, dacă aceasta înseamnă distrugere, furt, viol etc., atunci francezii sunt capabili singuri de aşa ceva – ajunge doar să ceară…
Firmele românești de transport primesc amenzi din cauza refugiaților de la Calais
Franța amenință Marea Britanie: Dacă ieșiți din UE, trimitem „jungla” de la Calais în UK
Transportatorii, afectați de criza imigranților. S-au înăsprit controalele, au fost deviate rutele de transport
Francezii construiesc o tabără umanitară pentru refugiații de la Calais. Le Pen: „Guvernul sacrifică orașul”
Scene de groază la Calais. O familie de români, atacată de imigranții din orașul fantomă „The Jungle”