Când te gândești la serviciile de pază și securitate, ai tendința să crezi că e o lume în care doar bărbații se pot impune. Ana Maria Păun, o tânără care în țară a studiat literele și care în Marea Britanie a lucrat ca steward și a avut ocazia să asigure și paza Reginei Elisabeta a II-a, demonstrează că prejudecățile, chiar și în acest domeniu, sunt făcute pentru a fi demontate.
Ana-Maria a plecat din România în 2008, într-o perioadă în care simțea că se plafonează, că vrea și merită mai mult. Gândul de “a-și încerca norocul și în altă parte” a venit de la sine… “Când am ajuns în UK, la început, nu știam la ce să mă aștept, dar aveam speranțe destul de mari. Am terminat Facultatea de Litere și Știinte la Universitatea de Stat din Bacău, secția Engleză-Română și consideram că pot să mă descurc binișor aici, limba engleză nu a fost niciodată o problemă, așa că nu mă îndoiam că voi obține un post bunicel…”, spune tânăra care acum locuiește în Kent.
Planurile de acasă nu s-au potrivit, însă, cu realitatea de pe meleagurile britanice. Ana spune că speranțele noului început aveau să prindă inițial o formă a dezamăgirii, deoarece, la venirea sa în UK, a descoperit că studiile din România nu-i sunt recunoscute, iar echivalarea lor nu și-o permitea financiar la momentul respectiv… Nu s-a lăsat copleșită de acest fapt și s-a decis să încerce “orice, atât timp cât era vorba de un job decent și care o putea ajuta să se pună pe picioare”.
Nu s-a gândit niciodată că o să ajungă să lucreze în securitate, dar a profitat de ocazie când a apărut și ulterior nu i-a părut rău. A făcut un curs de pregătire în domeniu care a durat câteva zile, la sfârșit a dat un examen și a obținut o diplomă de absolvire. Imediat după, a contactat diferite firme în domeniu, iar în scurt timp a venit și primul job.
Clipe memorabile
“Procesul de recrutare nu a fost foarte complicat, dar se fac verificări amănunțite, lucru care într-un asemenea job este firesc, aș spune chiar necesar. Una dintre condiții este să arăți impecabil. Ținuta obligatorie a unui security guard este: costum negru, cămașă albă, cravată neagră și pantofi negri. În ceea ce privește teama să intru într-un astfel de domeniu, nu mi-a fost pentru că știam, în mare, de la început ce presupune. În plus, totul se bazează pe lucrul în echipă, nu suntem niciodată singuri, întrucât de cele mai multe ori asigurăm securitatea la diferite evenimente de mare amploare, cum ar fi: meciuri de fotbal, concerte sau curse de cai. Prin urmare, într-un astfel de domeniu te bazezi foarte mult pe sprijinul colegilor și nu are de ce să îți fie teamă, se face o instruire înainte de fiecare eveniment, știm de fiecare dată la ce număr de oameni să ne așteptăm, câți vor participa… Eu nu pot spune că am avut parte de surprize neplăcute sau incidente neprevăzute, dar nu sunt excluse, orice se poate întâmpla, important e să fim pregătiți.”
Dacă experiențele neobișnuite, neplăcute au ocolit-o, nu același lucru se poate spune de cele memorabile. “Munca în acest domeniu, despre care pot spune acum că e frumoasă și, contrar aparențelor, nu foarte grea pentru o femeie, mi-a oferit posibilitatea să cunosc oameni deosebiți, să intru într-o lume necunoscută până atunci mie și să mă scoată dintr-o anume rutină și monotonie. Ba, chiar mi-a oferit și posibilitatea de a o cunoaște personal pe Majestatea Sa, Regina Elisabeta a II-a, întrucât compania pentru care lucram asigura paza în Garda de Onoare a reginei la cursele de cai organizate la Royal Ascot. Prin urmare, munca în securitate mi-a oferit satisfacții pe multe planuri și mă bucur că am ajuns până aici”, mai spune tânăra băcăuancă.
Dor de România
Satisfacția Anei nu e însă deplină, pentru că și-ar dori foarte mult să se întoarcă în România, să fie din nou printre prietenii de acasă. “Cu toate că nu regret nimic și sunt mulțumită că am parcurs acest drum și că am trecut prin experiența “Marea Britanie”, care mi-a oferit și cea mai mare bucurie din viața mea de până acum, fetița mea, Karina, în vârstă de 1 an și 5 luni, eu și familia mea ne dorim enorm să ne întoarcem în țara noastră, să avem același trai decent pe care îl avem aici. Mi-e dor de România, de toți cei pe care i-am lăsat în urmă și mi-aș dori enorm să pot trăi în țara mea la fel de bine cum trăiesc aici, dar lângă familie și prietenii mei, nu printre străini. Oriunde am fi, suntem români și ne iubim țara, vrem să o vedem prosperând și românii merită să trăiască într-o țară civilizată și de nivel european, pentru asta îi susținem pe cei de acasă și poate, într-o bună zi ne vom putea întoarce printre ei”, spune cu speranță Ana-Maria.
“Nu obișnuiesc să fac planuri de viitor, mă bucur de fiecare zi cu familia mea și îmi păstrez speranța într-un viitor mai bun pentru noi toți.”
