La 28 de ani, Letiţia Niţă este consilier psihologic în UK. Aşa cum ne-a mărturisit ea, consilierea nu este un proces de manipulare şi nu este un tratament al bolilor mintale, ci un proces de autocunoaştere şi asertivitate. Tânara a absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii Petre Andrei din Iaşi. Nu la mult timp după absolvirea facultăţii a decis să plece în străinatate.
“Ajungând aici, la Londra, la scurt timp după ce am sosit, am început să lucrez în cadrul unei clinici pentru un medic de familie în NHS (Institutul Naţional de Sănătate). Am realizat faptul că sunt atrasă să îi ajut pe pacienţi şi nu în ultimul rând eram atrasă să îi ascult vorbind despre dificultăţile vieţii. Cum pacienţii clinicii aveau o deosebită încredere să mi se destăinuie, am decis să devin psiholog chiar aici în Londra. Am început demersurile şi căutările întrebându-mă de ce anume aş avea nevoie să profesez pentru ceea ce am studiat.
Aşadar, am urmat paşii întocmai şi în cele din urmă m-am înscris la o şcoală de consiliere psihologică din Londra pentru a obţine certificatul care îmi dă dreptul să profesez în UK”, ne mărturiseşte Letiţia Niţă.
“Rolul meu în momentul de faţă este de a ajuta persoana care vine la mine cu o anumită problemă să dobândească o mai buna autocunoaştere, capacităţi de comunicare mai eficiente, să îşi modifice unele comportamente problematice sau modele dezadaptative de gândire, să înlocuiască gândurile negative cu cele pozitive, să îşi amelioreze emoţiile negative, să îşi însuşească anumite strategii de adaptare şi acceptare.
Rolul meu de consilier nu este de a oferi sfaturi, sunt aici pentru a te îndruma spre soluţiile de care ai nevoie. Consilierea nu este un process de manipulare şi nu este un tratament al bolilor mintale, este un proces de autocunoaştere şi asertivitate”.
Plecarea din ţară
Cum ne afectează emigrarea? “Impactul psihologic este diferit de la persoană la persoana, în funcţie de nevoile, dorinţele, aspiraţiile şi scopurile fiecărui individ în parte. Pentru unii indivizi plecarea în străinatate poate aduce motive de bucurie, fericire şi împlinire, în cazul în care viaţa din România nu-i aducea prea multe beneficii, iar pe de altă parte întâlnim persoane foarte frustrate din cauza faptului că au lasat în urmă pe cei dragi, copii sau rude cu care se aflau în foarte strânsă legătură până să părăsească ţara.
În acelaşi timp nu cred că există vreo persoană care să nu fi resimţit impactul psihologic al ţării străine datorită limbii, care evident se lasă ca un handicap asupra persoanei, te face să te simţi mereu complexat că nu reuşeşti să vorbeşti acea limbă străină aşa cum poţi jongla cu cuvintele limbii tale natale. Ne izbim în egală măsură de rasism, având în vedere faptul că provenim din România, ţară care nu are o reputaţie tocmai bună nicăieri în momentul de faţă. Mereu mă izbesc de întrebarea: dar populaţia ţării voastre este formată din ţigani?”
Copiii rămaşi acasă au de suferit cel mai mult, spune Letiţia, datorită instalării sentimentului de abandon şi singurătate: “Copilul ar putea creşte dezvoltând deprimarea care automat va conduce la depresie. Având un copil cu depresie este logic că acel copil nu va mai da randament la învăţătură, va fi letargic, fără energie şi uşor melancolic, mereu ducând lipsa părinţilor. Impactul psihologic nu este atât de mare la nivelul copiilor aduşi aici, deoarece copiilor le este mult mai uşor decât adulţilor să înveţe o limbă nouă, iar nivelul copiilor de adaptare la un mediu nou, cu colegi noi este mult mai rapid decât în rândul adulţilor. Copilul se dezvoltă în mod normal dacă mediul familial este unul plin de armonie şi înţelegere indiferent în ce ţară s-ar afla.”
Rolul climei
În fine, clima este un factor foarte important şi joaca un rol cheie în starea noastra psihică de zi cu zi.
“Datorită imaginii mohorâte cu care te trezeşti, de la prima aruncare cu privirea la fereastră poţi defini starea cu care vei parcurge restul zilei. Asta numai în cazul în care tu permiţi ca acest lucru să se întâmple. De obicei în astfel de zile mohorate trebuie să alegem doar ceea ce instigă plăcerea, voia bună, cu alte cuvinte optează doar pentru ceea ce-ţi încântă starea psihică – ascultă muzica care-ţi place, mergi la shopping, mergi la înot, la sala, la dans, fă o vizită prietenilor, etc. Eu personal tind să cred că deprivarea de soare duce la carenţa de vitamina D şi clar lipsa soarelui hrăneşte stările depresive”.
Chiar şi umorul ne influenţează psihologic. “Există şi diferenţe de cultură, dar depinde cât de mult vrei să te implici în astfel de tematici. Spre exemplu există o mare diferenţă între umorul englezesc şi cel românesc. Oricât de bine reuseşti să cunoşti limba engleză, nu vei gusta niciodată din umorul englezesc la fel cum guşti din cel al propriei tale ţări. Chiar şi după 40 ani trăiţi în UK, am întâlnit persoane spunându-mi: nu vei simţi niciodată că eşti de-al lor, că aparţii locului”.
Urmarile despresiei pot fi numeroase şi diversificate.
“Sunt persoane care ajung la mine sau la alţi psihologi deoarece se luptă cu depresia, cu atacurile de panică sau pur şi simplu nu mai găsesc rostul vieţii sau au pierdut speranţa, dar pe de alta parte sunt numeroşi indivizi cu psihicul mai puternic pentru care aceşti factori menţionati mai sus nu au o relevanţă majoră – vremea, diferenţele culturale, limba, etc. – şi sunt impulsionaţi de valoarea banilor şi sunt conduşi de această dorinţă nemaicontând circumstanţele şi compromisurile în care şi cu care se fac aceşti bani”.
Cum ne apărăm
Căderile psihice pot fi prevenite, este de parere consilierul psihologic Letiţia Niţă. Dacă indivizii ar lua pauzele necesare organismului şi psihicului, dacă nu s-ar depriva de orele de odihnă, de mesele principale şi de micile plăceri ale vieţii care diferă de la individ la individ.
“Ideal ar fi să menţii un echilibru, să aşezi lucrurile într-o balanţă imaginară şi să realizezi la timp în care parte trage talerul mai mult, aşadar realizând importanţa şi primordialitatea lucrurilor din viaţa ta.
Este adevarat că în această ţară se munceşte enorm de mult. De asemenea este adevarat şi faptul că oamenii locuiesc mai mulţi în aceeaşi casă pentru a economisi mai mulţi bani.
Oamenii sunt mult mai predispuşi la căderi psihice deoarece programul de lucru este mai lung, momentele de relaxare mai rare deoarece oamenii preferă să strângă bani în detrimentul cheltuirii pe micile plăceri, un surplus de stres se adaugă la certurile care nasc în acele case în care locuiesc la comun mai multe familii. Viaţa în străinatate este mult mai haotică, nivelul de stres mult mai ridicat. Nu trebuie să ne mire faptul că psihologii sunt din ce în ce mai căutaţi în zilele secolului nostru!”
Portretul românului emigrat
Letiţia Niţă ne descrie un portret psihologic al românului de peste hotare: “Pe scurt, este mereu stresat, ar da orice să aibă mai mult timp liber, este intrigat de faptul că nu are posibilitatea de a câştiga banii din UK şi acasă. În mare parte a timpului, românul este deprimat, dar încearcă să se autoîncurajeze, gândindu-se: poate se vor schimba treburile şi la noi în ţară în următorii ani! Românul este deprimat, dar totuşi plin de speranţe, este mulţumit că peste hotare măcar i s-au oferit oportunităţi, şanse pe care nu reuşea să le aibă rămânând în propria ţară.
Din punctul meu de vedere, ca român, consider în continuare că ajungând aici a fost şansa noastră, o şansă extraordinară oferită de statul englez, pentru care ar trebui să fim recunoscători.
Singura dificultate pe care am întâmpinat-o în UK a fost limba. Deşi vorbesc foarte bine engleza, pentru mine a fost şi va fi în continuare un impediment, un handicap şi nu cred că sunt singura ce simte asta în privinţa limbii altei ţări. Lăsând la o parte limba, sunt foarte recunoscatoare acestei ţări pentru toate şansele acordate, pentru job-ul care îl am. M-am adaptat foarte uşor şi datorită faptului că am venit aici de la 24 ani, vârsta la care totul este frumos şi viu, mai ales aflându-mă în Londra, oraş ce este atât de plin de viaţă”.
Oana Grigore
Psiholog Letiţia Niţă
