Poveștile imigranților români din Marea Britanie se referă, în general la muncă în exces, relații dificile la distanță cu familia și dor de țară.
Claudiu, un tânăr muncitor în construcții, duce dorul României. Este mulțumit de banii pe care îi câștigă în Marea Britanie, dar nu intenționează să rămână aici pe termen lung. În timpul săptămânii lucrează pentru o companie de construcții, iar în weekenduri vine la Wickes, în Catford, pentru a câștiga bani în plus. Acolo vin particularii care au nevoie de muncitori. Cei mai mulți dintre cei care își oferă serviciile sunt români, scrie politico.eu.
Claudiu spune că nu-și permite mare lucru în Londra. Nu iese în oraș și nu bea, pentru a putea trimite cât mai mulți bani acasă. Muncește în fiecare oră liberă pe care o are.
Are familia în București și își dorește să se întoarcă acasă pentru că „România este cea mai bună țară din lume”. „Este cea mai frumoasă și are cele mai frumoase fete. Serios!”, spune el, cu fotografia soției și fiicei în mână.
“Londra nu este un oraș bun pentru creșterea copiilor. Prea multe droguri. Peste tot, droguri”, crede el.
Claudiu spune că dacă va trebui să părăsească UK se va duce în oricare altă țară europeană să muncească, așa că nu-i pasă prea mult de Brexit.
Spre deosebire de cei precum Claudiu, în Regatul Unit sunt și români care s-au stabilit, care au cumpărat case și ai căror copii merg la școală însoțiți de bunicii aduși din România.
Ana, în vârstă de 33 de ani, s-a mutat în Leicester din București, acum trei ani, împreună cu fiul și partenerul său, Liviu. S-a angajat și a reușit să cumpere o casă.
În București, câștiga în jur de 300 de lire pe lună ca chef într-un restaurant, înainte de a intra în concediu de maternitate. Când s-a întors la muncă, salariul îi fusese redus la 180 de lire. După ce plătea transportul și mâncarea, nu mai rămânea cu aproape nimic, spune ea.
În Leicester, Ana câștigă cu jumătate de liră sterline pe oră mai mult decât salariul minim, într-un restaurant. Muncește de la 10 dimineața până la 11 seara, cinci zile pe săptămână, iar la finalul lunii pleacă acasă cu 1.300 de lire sterline, după plata taxelor, adică în jur de 18.000 de lire pe an.
„Nu vreau să mă întorc în România. Viața este scumpă și grea acolo. Este țara mea, acolo l-am născut pe fiul meu, dar aici e realitatea. Aici, în Anglia, angajatorul mă tratează bine. Poate britanicii nu sunt la fel de primitori ca românii, dar mă respectă, mă întreabă dacă mi-e bine, mă întreabă cum mă simt. Ei înțeleg că dacă mi-e rău nu trebuie să vin la muncă”, spune Ana.
Și partenerului ei Liviu îi priește viața în Marea Britanie. Are 39 de ani și lucrează la Amazon ca șofer, șase zile pe săptămână. Ar vrea să lucreze șapte, dar compania nu îi permite. Liviu pleacă dimineața la serviciu, la 7.00 și muncește până la 8.00-9.00 seara. Câștigă 1.000 de lire pe săptămână, brut.
Ana spune că nu este îngrijorată că va fi expulzată, pentru că are rezidență permanentă, dar Brexitul i se pare stupid. “Este o mare greșeală. În Marea Britanie sunt mulți imigranți, care sunt muncitori foarte buni. Englezii nu sunt ca mine, ei nu muncesc la fel de mult ca mine”, spune Ana.
