Cătălina Ianoş are 25 de ani şi este din Timişoara. De formaţie inginer agronom, nu a ezitat să se reprofileze atunci când a înţeles că nu va găsi de muncă în domeniu. Timişoreanca a urmat un curs de montat extensii din păr natural şi a început nu de mult timp o mică afacere în capitala Marii Britanii. “Regret că nu am plecat din ţară când am terminat liceul. Dar vreau să cred că niciodată nu este prea târziu”, spune Cătălina.
“M-am născut şi am crescut în Timişoara, aşa că şi şcolile pe care le-am urmat au fost tot în oraşul natal. Am făcut liceul la secţia de Turism şi Alimentaţie publică, mi-am dorit întotdeauna să urmez o facultate în ideea că voi reusi cu o diploma de facultate să fac ceva la mine în ţară. Nu credeam niciodată că voi lua decizia să plec din România. După terminarea liceului am intrat la Universitatea de Ştiinţe Agricole din Timişoara. Am absolvit cei cinci ani de facultate, mi-am luat licenţa şi m-am hotărât să mă înscriu la master. Acum sunt în anul doi de master, sincer încă nu ştiu pentru ce mă mai chinui şi cu el”.
“Eram în anul patru de facultate când am vizitat pentru trei săptămâni, pentru prima oară Londra, prietenul meu lucra aici. Când m-am întors acasă din scurta vizită eram dispusă să renunţ la ultimul an de facultate pentru a mă muta în Londra. Îmi plăcuse foarte mult tot ce am văzut în Londra, aveam impresia că “sunt câini cu covrigi în coadă”. Prietenul meu nu a fost de acord şi m-a convins să îmi termin facultatea. După un an de zile s-a întors şi el.
Mi-am terminat facultatea şi ne faceam multe planuri împreună dar ne-am dat seama că în România nu vom reuşi să facem nimic, aşa că în 2009 am luat decizia să plecăm din ţară.”
Cum a fost reîntâlnirea cu capitala Marii Britanii?
«Când am ajuns din nou în Londra şi am început să trăiesc în această capitală, mi-am dat seama că nu este chiar aşa de uşor şi nimic nu a mai fost la fel de frumos ca atunci când am venit în vizită, dar aşa cum timpul le rezolvă pe toate, am început încetul cu încetul să prindem rădăcini. Prietenul meu şi-a găsit de lucru, în schimb pentru mine a fost puţin mai dificil din cauza actelor. Dar nu ne putem plânge, avem un trai pe care în România nu ştiu dacă ni l-am fi permis.
Regret că nu am plecat din ţară când am terminat liceul. Dar vreau să cred că niciodată nu este prea tarziu. Simt un gol în suflet când spun asta. Îmi aduc foarte bine aminte ziua de 11 octombrie 2009 când a aterizat avionul în Londra, mi-au dat lacrimile pentru că mi-am lăsat familia şi prietenii în ţară. Cu timpul mi-am dat seama că trebuie să ne desprindem de stâlpul familiei şi să ne facem unul al nostru.»
Un inginer agronom care pune extensii de păr natural. Puţin ciudat.
«Înainte de a lua decizia de a pleca din ţară s-a ivit ocazia să fac un curs de montat extensii. Odată ajunsă aici a trebuit să fac ceva şi m-am apucat să pun extensii din păr natural. Nu vreau să mă opresc la acest nivel, acum urmez ore de engleză şi sper să îmi extind această mică “afacere”, pentru că montatul de extensii îl fac din plăcere şi pentru un mic venit în plus. Dacă se va ivi un alt job desigur că nu voi ezita să îl accept.»
Cum merge mica ta afacere?
«Bine. Mă bucură că toate clientele mele sunt mulţumite când se văd cu părul care şi l-au dorit, adică mai lung şi mai des. Extensiile cu care eu lucrez sunt din păr natural, se pot întinde cu placa şi ondula cu ondulatorul. Nu se lipesc, nu se cos, se prind cu un inel, aşa că nu distrug părul. Dacă sunt îngrijite pot să dureze trei-patru luni, asta desigur depinde şi de cât de repede creşte părul. Cel mai mare avantaj este că sunt accesibile ca şi preţ. Deocamdată clientele vin la mine acasă, dar în viitor sper să mă pot extinde”.
Ai decis să te stabileşti aici?
«Aş minţi dacă aş spune că nu m-am gândit la acest lucru. Încă nu am luat o decizie finală. Dar nu cred că mai putem face ceva în ţară. Nu este uşor nici aici, ştiu că tuturor emigranţilor le este greu şi cel mai mult le lipseşte familia. Dar din păcate România nu dă tinerilor şansa să se realizeze nici pe plan profesional, nici pe plan material. Cel mai rău este că încercăm să ne afirmăm dar ni se pun prea multe piedici. Ne chinuim să facem o şcoală, pentru că aşa am fost crescuţi spunându-ni-se că dacă “avem carte, avem parte”, dar la maturitate ne dăm seamă că este invers.
Am fost recent acasă într-o scurtă vizită. Mă doare sufletul să văd tot mai multe griji şi nevoi pe capul oamenilor. Mi-am pierdut speranţa că va fi vreodată bine în România.»
De ce îţi este cel mai dor de acasă?
«Îmi este dor de tot de acasă, îmi este dor de familie, de prieteni, de mâncarea de acasă. Şi dacă tot suntem în preajma sărbătorilor, îmi este dor de Crăciunul de acasă. Oricât am încerca să aducem o parte din România aici tot nu este de ajuns. România este o ţară foarte frumoasă şi eu cred că o merităm pe deplin. Cred că nu găsim în prea multe ţări oameni la fel de ospitalieri şi de deschişi sufleteşte aşa cum sunt românii.»
Unde vei petrece sărbătorile?
«Aici, la fel ca şi anul trecut. Oricât de dor îmi este de casă, pentru a-ţi face sărbătorile în România ai nevoie de prea mulţi bani şi parcă nu mai au nici în ţară farmecul care îl aveau când eram copii. S-au piedut obiceiurile. Le doresc tuturor românilor ca măcar de sărbători să îşi întregească familia, să fie aproape de copii şi de persoanele dragi. Să încercăm să fim mai buni şi să nu ne uităm obiceriurile. Sper ca toţi să aibă parte de un Crăciun fericit şi un an nou mai prosper, plin de realizări şi nu în ultimul rând sănătate că e mai bună decât toate.»
O.G.
