Cristian Cojocaru este unul din zecile de mii de români care trăiesc şi muncesc în Londra. Are 35 de ani, este inginer IT şi locuieşte în Londra. Ce-l deosebeşte de restul românilor de aici este dorinţa de a pleca din Marea Britanie.
Chiar dacă majoritatea românilor de aici nu îşi doresc să plece şi văd Anglia că pe noua lor casă, Cristian are o experienţa diferită. S-a săturat de “europeni” şi vrea liniştea din SUA, unde a trăit câţiva ani.
Cum ai ajuns în SUA – şi din SUA în UK?
În SUA am ajuns în urma unui interviu. Am aplicat la mai multe joburi, o companie m-a acceptat, mi-a trimis toate formularele pentru viză, apoi biletul de avion. Am dus-o excelent câţiva ani, salariu foarte bun, preturile mici şi zona – excelentă. Locuiam în Florida.
Nu am mers direct în UK, ci m-am întors în România pentru că soţia mea a rămas însărcinată şi urma să ne hotărâm unde se va naşte copilul, ce avem de gând în continuare. Până ne-am hotărât, sarcina deja avansase şi nu ne-ar fi primit înapoi în SUA, ba chiar ne-ar fi anulat şi vizele. Aşa că am rămas în România o perioadă.
În România am pus pe picioare o mică afacere care merge de la sine, nu era nevoie de intervenţia mea, aşa că am avut libertatea de a merge oriunde. Anglia părea cea mai bună variantă la vremea respectivă, era mai aproape decât America, părea interesantă atât pentru noi cât şi pentru copil, aşa că am riscat şi am venit
Care sunt diferenţele majore între UK şi SUA?
Aş spune că toate diferenţele sunt majore. Din punct de vedere al banilor în primul rând – în America am strâns suficient cât să îmi fac o afacere în România, în UK cheltui cam tot ce produce afacerea, plus banii pe care îi câştig aici.
Deci cea mai mare diferenţa o simt la venituri minus cheltuieli. Degeaba este gratuit sistemul de sănătate aici, pentru că dacă ai nevoie de servicii decente, tot asigurare privată trebuie să plăteşti. La fel şi cu şcolile şi cu alte servicii.
Locuiam în Florida. Cu 1000$ e lună aveam o casa cu 3 dormitoare într-un complex rezidenţial păzit la o milă de ocean, cu piscină, grădina botanică, terenuri de tenis, sala de sport şi plajă. Are sens să comparăm ce obţin la acelaşi preţ în Londra?
Ar mai fi un lucru care merită menţionat – În Europa, dacă te îmbogăţeşti, lumea strigă HOŢUL şi gândeşte că automat ai făcut tu ceva ilegal, de aia ai bani. În America, dacă te îmbogăţeşti, lumea te aplaudă. Credeam că treaba cu “capra vecinului” este o treabă românească, dar se pare că este europeană.
De ce nu te-ai întoarce în România?
În România nu este de stat. În România chiar dacă ai bani, nu ai ce cumpăra. În plus am senzaţia că cei care au rămas în România şi nu sunt deja angajaţi sunt pur şi simplu incapabili să facă nişte lucruri simple. Încep să cred că România trebuie să înceapă să importe forţă de muncă, orice fel de forţă de muncă.
Am înţeles care sunt diferenţele şi de ce ai alege SUA, dar ce te determină să faci pasul, adică de ce acum şi nu anul trecut de exemplu?
Sunt multe de spus, dar aş începe cu presa. Zilnic văd ştiri în cele mai citite ziare britanice, ştiri care spun că românii sunt cel mai rău lucru care se poate întâmpla Angliei. Este o campanie anti-românească evidentă, se agaţă de orice detaliu pot şi chiar în ultima vreme am văzut că au început să fabrice ştiri.
DailyMail, cel mai citit ziar din UK, a mers în România în cele mai rău famate zone şi a luat oamenii străzii să-i întrebe dacă vor să emigreze. E ca şi cum aş merge eu la nişte oameni ai străzii din Londra şi le-aş da câte 10 lire să spună că vor să meargă pe lună, ce ziceţi, aş scoate declaraţii de la ei?
Mai văd că toţi românii încearcă să găsească scuze, să spună că de fapt nu vor veni aşa de mulţi români când se ridică restricţiile. Inclusiv guvernanţii României dau declaraţii oficiale spunând că vor veni puţini români. De unde ştiu ei? Poate vor veni mulţi, poate puţini, este irelevant, atâta timp cât ţările din UE au pretenţia că sunt ţări prietene şi fac parte dintr-o comunitate.
Îmi imaginez ce s-ar întâmpla în America dacă oamenii dintr-un stat mai sărac ar fi discriminaţi într-un stat mai bogat.
Cred că este de-a dreptul înfricoşător că România şi-a pierdut atât de mult credibilitatea din cauza presei şi intereselor politice din diverse ţări. De la carnea de cal până la numărul de infractori, noi suntem cei mai rai din Europa. Este responsabilitatea guvernelor tarilor ca Marea Britanie să îşi spele păcatele faţă de România.
Revenind la întrebare – simt că atacurile asupra românilor sunt doar începutul şi tare mă tem că o să păţim ca românii din Italia, să ne trezim cu maşini incendiate şi să fim priviţi cu prejudecăţi, prima oară că nişte potenţiali infractori, abia apoi ca oameni ca toţi ceilalţi. Vreau deci să plec înainte să se întâmple toate astea.
Ai spus că în România nu este de stat, dar îţi pasă totuşi de imaginea României. Care sunt, până la urmă, sentimentele tale faţă de ţară?
Ca oricare, am sentimente amestecate. Am plecat din România pentru că nu îmi plăcea corupţia. Am vrut o schimbare. Dar cu toate că nu îmi place guvernul şi nu îmi place ce au ales românii, îi consider totuşi fraţii mei.
Nu prea ai cum să nu te simţi apropiat de România şi nu are cum să nu-ţi pese de ea, chiar dacă ai plecat. Ştiu români care au renunţat la cetăţenie cu scârbă, nervoşi, iar acum sunt americani sau britanici, dar pe furiş încă se bucură de succesul fiecărui sportiv român, se mândresc cu muzică, cu unele tradiţii, au în continuare prieteni români.
Un mesaj pentru românii din UK?
Fraţilor, nu va mai ascundeţi după unghii (vorba lui Hagi). Fiţi autentici – să nu va fie ruşine că sunteţi români. România, aşa rea, mică şi urâtă cum e, şi-a câştigat locul în UE. Eu plec, nu sunt un exemplu bun, dar voi nu va mai cereţi scuze şi nu mai lăsaţi pe alţii să va rezolve problemele, că nu le rezolvă în veci. Nu suntem o naţie perfectă, avem şi părţi bune şi părţi rele, dar asta nu ne face mai buni sau mai răi ca alţii.
