Aproape jumătate, 47% dintre tinerii cu vârste între 16 și 35 de ani spun că „da”, și-ar dori să emigreze, a declarat sociologul Dumitru Sandu, profesor la Facultatea de Sociologie a Universității din București.
Într-o conferință recentă organizată la București, acesta a citat datele unui sondaj internațional, făcut pe 30 de mii de tineri din nouă țări ale Uniunii Europene: Germania, Suedia, Marea Britanie, Irlanda, Slovacia, Letonia, Italia, Spania și România. În țara noastră, potrivit lui Dumitru Sandu, au participat 2.000 de persoane la acest sondaj, scrie edupedu.ro.
Iată ce a declarat Dumitru Sandu:
«Un sondaj internațional în 9 țări ale Uniunii Europene printre care și România pe mobilitatea tinerilor. Avem pe calculatoarele noastre 30 de mii de tineri, dintre care 2 mii de români pe care i-am întrebat ”vreți să plecați?”, ”de ce vreți să plecați?”, ”v-ați întors?”, ”de ce v-ați întors?” ce trebuia să-i întrebăm. Poți să afli foarte multe lucruri în legătură cu diaspora…
Una dintre marile probleme, unul dintre marcatorii foarte puternici de probleme pe care le are România se leagă nu de cei plecați în străinătate, ci de exodul potențial al tinerilor din România, aproximativ jumătate.
Deci 47%, sunt date de sondaj, dintre tinerii români între 16 și 35 de ani când îi întrebi „ați dori să plecați din țară?”… datele sunt din 2015, acum e mai rău din 2015, sigur. Sigur! Atenție, că ne știm meseria, nu pun în circuit o cifră de 47%, câți au zis ”da”, că și-ar dori să plece, Doamne ferește, nu se face așa ceva, decât poate la televizor, noi nu suntem la televizor. Pui un pachet de întrebări și vezi în cât timp vreți să plecați, aveți planuri făcute, deci e vorba de intenții bine structurate. Asta este o problemă grea.
Rezultă în primul rând că în structura motivației de plecare pentru tinerii din România, apar în primul rând salariile, plec pentru că vreau salarii mai bune, plec pentru locul de muncă, plec pentru perspective profesionale, care nu sunt exact bani, sunt salariul de medic plus condiții de medic așa cum trebuie.
Și după aceea mă duc direct la nemulțumiri în legătură cu stadiul corupției din România. Și mă uit la care mai sunt țările cu tineret care e nemulțumit tot de fenomenul corupție – nu corupție în sine, corupția ca marcator pentru proasta funcționare a instituțiilor. Și-acum surpriza este să constați ca de fapt sunt două țări din cele nouă care au maximă îngrijorare la tineret în legătură cu funcționarea administrației măsurată prin corupție: Italia și România.»
