Autoritățile sunt deocamdată fără reacție în fața exodului investitorilor străini care aleg să își mute afacerile din țara noastră. Și asta în timp ce exemplul celor de la Nokia ar putea fi urmat de un alt mare investitor, ArcelorMittal, care mai funcționează în prezent la doar două treimi din capacitate și personal. Analiștii economici avertizează că reducerea contribuțiilor sociale și micșorarea birocrației sunt necesare pentru a menține România în atenția companiilor străine care vor să se extindă în această zonă a Europei.
La omul sărac, nici boii nu trag.
Zicala se potrivește foarte bine economiei românești, care se străduiește să își revină după criza din care, tehnic, a ieșit. În timp ce noi ne chinuim să atragem investitori străini și fonduri europene, cei pe care deja îi avem încep să plece. După ce finlandezii de la Nokia au închis fabrica de la Jucu, ar putea fi rândul indienilor de la AcelorMittal să închidă afacerile cu oțel din țara noastră.
Nokia a anunțat recent că își închide fabrica de la Jucu, județul Cluj. Finlandezii au investit 60 de milioane de euro în 2007 în construcția unității de producție, iar în 2008, în primăvară, au început producția. Practic, la Jucu a fost relocată fabrica din Bochum, Germania. În trei ani, Nokia România a ajuns pe locul secund în topul exportatorilor, după Dacia-Renault, și a ridicat exportul total de telefoane mobile pe primul loc în acest an, cu o valoare totală de 934,4 milioane euro în primele șase luni. Compania a înregistrat, anul trecut, o cifră de afaceri de 1,6 miliarde euro și un profit net de 43 milioane euro, profit în creștere cu 14% față de 2009, când s-a ridicat la 37 milioane euro la venituri de 1,05 miliarde euro. Se poate spune că Nokia și-a amortizat deja investiția inițială de la Jucu și nu pleacă în pierdere de la noi.
Efectele plecării Nokia
Plecarea Nokia de la Cluj a luat prin surprindere pe toată lumea, de la angajați la politicieni și analiști, și a făcut ca autoritățile să pornească într-o goană nebună pentru a umple golul lăsat de finlandezi în economia românească. Decizia nu putea să pice mai prost, într-un moment în care motoarele economiilor vestice, unde merge o parte însemnată din exporturile României, încetinesc și în care economia românească încearcă să se țină pe linia de plutire. Analistul-șef al ING Bank Nicolaie Chideșciuc estimează un impact asupra creșterii economice undeva între 0,5% și 0,8%, iar sistarea exporturilor de telefoane mobile, care reprezintă 4,5% din totalul exporturilor, ar putea readuce economia pe minus. 2.200 de persoane vor rămâne fără loc de muncă după plecarea Nokia de la Jucu, dar numărul total al celor care vor ajunge în șomaj este de 4.000, dacă luăm în calcul și serviciile externalizate.
Investitorii se feresc de țara noastră
Înaintea crizei care a debutat la noi în 2009, România era pe locul 40 în clasamentul Forbes al celor mai bune țări pentru afaceri, dintr-un total de 134 de state. Țara noastră a coborât pe locul 44, în clasamentul de anul trecut, și pe locul 52 în cel din acest an. Din Uniunea Europeană doar Grecia mai este considerată mai indezirabilă pentru afaceri decât noi. La capitolul “povara fiscală” stăm chiar mai prost, locul 111, iar la libertate monetară ne plasăm pe poziția 78. Libertatea comercială este singurul sector la care suntem performanți și ocupăm locul 11. Deteriorarea mediului de afaceri autohton este vizibilă în ultimii aproape trei ani. Tăierile de cheltuieli bugetare nu au fost suficiente pentru echilibrarea bugetului, astfel încât a fost nevoie de majorarea cotei de TVA și a unor accize. Avantajul obținut, în 2005, prin introducerea cotei unice de impozitare de 16%, a fost anulat de majorarea celorlalte taxe. Iar cele mai reclamate taxe nu sunt cele pe profit, ci cele pe muncă.
Taxele și impozitele sociale obligă la plata către stat a unei cote de circa 81% din salariul net. Foarte mult, iar investitorii reclamă acest lucru de fiecare dată când vorbesc despre afaceri în România.
Pe de altă parte, România păstrează încă avantajul salariilor mici și a unei cote unice de impozitare reduse. Dar, în condițiile în care taxarea muncii este excesivă, infrastructura suferă masiv, iar corupția și birocrația sunt reclamate de toți oamenii de afaceri, va fi foarte greu să atragem investitori.
