Uniunea Europeană a pus la dispoziţia ţării noastre aproape 20 de miliarde de euro ca fonduri de coeziune în perioada 2007-2013. Aceşti bani au rolul să ajute ţările membre mai sărace decât media UE să reducă decalajul economic şi contribuie la finanţarea proiectelor de mediu sau pentru infrastructura de transport.
Însă România a utilizat mai puţin de 10% din sumă, reprezentând cel mai slab nivel de absorbţie în randul celor 27 de state membre. Astfel, cu o infrastructură care lasă de dorit, investiţiile întârzie să apară.
România a ratat şansa fondurilor europene, un lucru ilustrat, de exemplu, de întârzierile unui şantier la Braşov, unde cei 230.000 de locuitori ai oraşului aşteaptă de mai mulţi ani ca o autostradă să asigure legătura cu Bucureştiul şi o dezvoltare economică sigură, comentează jurnaliştii AFP.
“Mă întâlnesc cu numeroşi investitori cărora le-ar plăcea să vină aici, dar care nu o fac din cauza dificultăţilor accesului în regiunea noastră”, a declarat pentru AFP primarul Braşovului, George Scripcaru.
Bruxelles-ul a pus la dispoziţia României aproape 20 de miliarde de euro ca fonduri nerambursabile în perioada 2007-2013, cu scopul de a reduce diferenţa de dezvoltare între “această fostă dictatură comunistă şi Europa de Vest, în special în domeniul infrastructurii”, scrie Jonas Mercier, autorul comentariului AFP, preluat de Mediafax.
Ţara noastră a utilizat mai puţin de 10% din sumă, reprezentând cel mai slab nivel de absorbţie în randul celor 27 de state membre UE.
Birocraţia şi corupţia
Un raport guvernamental privind situaţia şantierelor rutiere finanţate cu fonduri europene constata, la începutul lunii noiembrie, că întârzierile erau cauzate mai ales în partea de executare a proiectelor.
Constructorii nu “mobilizează utilaje şi personal suficiente”, iar Compania Naţională română pentru Autostrăzi şi Drumuri nu se achită de obligaţii faţă de ei.
“Probleme nu se înregistrează doar în partea de aplicare a proiectelor, ci şi în amonte, în partea de gestionare de către autorităţi”, a declarat pentru AFP Septimiu Pârvu, un adjunct al directorului Asociaţiei Pro Democraţia. “Birocraţia impusă de către stat în vederea accesării fondurilor este atât de complexă, încât devine absurdă”, a adăugat el.
Deşi finanţarea este europeană, Guvernul român este cel care evaluează şi aprobă proiectele şi aplicarea lor.
Primarul din Ciugud, un sat cu aproximativ 3.000 de locuitori, Gheorghe Damian, a fost nevoit să depună eforturi intense pentru a obţine finanţarea unui proiect de canalizare, în cadrul altui program european.
“După ce dosarul a fost validat, au început să apară probleme, deoarece, pentru a lansa licitaţia, a fost necesar să obţinem autorizaţia din partea a trei instituţii de stat, care aveau fiecare în parte altă părere”, povesteşte primarul pentru AFP.
Bruxelles-ul a blocat în octombrie plata fondurilor în domeniile transporturilor, dezvoltării regionale şi ameliorării competitivităţii, după ce a constatat “deficienţe grave în sistemul de gestionare”. La începutul anului, fondurile destinate dezvoltării resurselor umane au fost suspendate din acelaşi motiv.
Directorul Agenţiei Naţionale pentru Integritate (ANI), Horia Georgescu apreciază ca unele conflicte de interese descoprite în cadrul unor proiecte finanţate cu fonduri europene – beneficiari care aveau legături cu persoane însărcinate să dea undă verde în cadrul unor administraţii – au luat proporţii “îngrijorătoare”.
Pierdem bani din cauza incompetenţei
Ministrul român pentru Afaceri Europene, Leonard Orban, fost comisar european, apreciază, totuşi, că “problema fraudelor nu este cea mai importantă”. El acuză o lipsă de competenţă în cadrul administraţiei, dar şi în rândul beneficiarilor, în realizarea şi aplicarea acestor proiecte complexe. “Schimbări sunt în curs în cadrul structurilor care gestionează aceste fonduri şi se va resimţi o ameliorare”, a declarat el într-un interviu pentru AFP. După nominalizarea sa, în urmă cu un an, rata absorbţiei, care a atins cu dificultate 4% în patru ani, a urcat la 10%.
România se aşteaptă, totuşi, să suporte penalizări în valoare de aproximativ 800 de milioane de euro, din cauza erorilor comise până în prezent.
În cazul în care absoarbe mai puţin de 40% până la sfârşitul lui 2013, ar putea să piardă până la 6,7 miliarde de euro, potrivit lui Orban.
Fondurile aferente perioadei 2007-2013 pe care nu va reuşi să le cheltuiască vor fi redirecţionate către state membre, în mod proporţional cu contribuţia lor la bugetul UE.
Cum şi-a făcut Polonia autostrăzi cu bani europeni
Polonezii au ştiu să folosească banii europeni, şi-au făcut infrastructura. Cu ajutorul fondurilor europene, Polonia s-a schimbat şi a redus decalajul faţă de occident. Polonezii sunt vrednici, dar a contat poate la fel de mult vecinătate de Germania şi interesele nemţilor.
Progresul este semnificativ pentru Polonia, care în 2007 avea sub 700 de kilometri. Acum, ţara are 1.300 de kilometri de autostradă, plus 1.000 de kilometri de drumuri expres. Numărul de kilometri ai Poloniei este comparabil cu cel al Ungariei, dar mult mai ridicat decât cel al României. Practic, în vreme ce lucrările la autostrăzile din România au avansat în ritm de melc, până la un total de 500 de kilometri, polonezii au reuşit să mai recupereze din decalajul faţă de ţările din vestul continentului.
Reţeta succesului polonezilor în materie de infrastructură a fost şi este absorbţia fondurilor europene. Polonia a beneficiat din 2007 de circa şase miliarde de euro din fondurile europene pentru construcţia de autostrăzi, potrivit AFP. De altfel, Polonia a fost şi cel mai mare beneficiar al fondurilor structurale şi de coeziune, în perioada 2007-2013, cu alocări de peste 67 de miliarde de euro.
