Imigraţia în masă i-a făcut pe britanicii săraci şi mai săraci, potrivit unor date oficiale prezentate de Institutul de Studii Fiscale (ISF) de la Londra. Valul de est-europeni care a intrat în ţară din 2004 a dus sărăcia din rândul adulţilor la cel mai ridicat nivel din ultimii 50 de ani.
Guvernul a făcut pentru prima dată o legătură între scara largă a imigraţiei şi nivelele crescânde de sărăcie din rândul muncitorilor cu salarii mici. Potrivit raportului Households Below Average Incomes, procentul de adulţi la vârsta muncii aflaţi în sărăcie – sub 60% din venitul mediu – a fost de 14% în 2004. Anul trecut a atins 16%.
Ministrul Muncii şi Pensiilor, Ian Duncan Smith, a spus că politica uşilor deschise faţă de imigranţi a laburiştilor a făcut ca zeci de mii de oameni în plus să vâneze locuri de muncă necalificate, lucru ce la rândul său i-a determinat pe mulţi să renunţe la muncă pentru o viaţă pe ajutoare sociale. Ministrul Muncii a spus că imigraţia este una dintre cauzele care au creat suferinţă în rândul muncitorilor necalificaţi, după ultimele date oficiale care au arătat că sărăcia adulţilor la vârsta muncii a atins cel mai înalt nivel din ultimii 50 de ani.
Datele au arătat o scădere uşoară a sărăciei, anul trecut, în rândul copiilor şi pensionarilor şi faptul că veniturile medii duse acasă au crescut. Însă Institutul pentru Studii Fiscale a spus că acest lucru s-a întâmplat în principal din cauza creşterii beneficiilor de stat şi a beneficiilor fiscale în anul de dinaintea alegerilor generale. ISF previzionează scăderi record ale veniturilor şi o reducere drastică a standardelor de viaţă anul acesta.
Datele privind sărăcia arată că 5,7 de milioane de oameni la vârsta muncii, 16% din totalul populaţiei active, au ajuns sub pragul sărăciei în anul financiar care a luat sfârşit în aprilie 2010: o creştere de 700.000 în cei cinci ani dintre 2004 şi 2009.
Institutul pentru Studii Fiscale spune că procentul de sărăcie de 16% în rândul oamenilor la vârsta muncii este cel mai mare înregistrat de când institutul a început să-şi elaboreze propriile date în 1961. Cu toate acestea, marea parte a creşterii nu a avut loc pe timpul anilor de recesiune de după 2007, când şomajul a început să crească, ci în cei trei ani dintre 2004 şi 2007.
Aceasta a fost perioada în care economia era înfloritoare – atrăgând un milion şi jumătate de polonezi şi alţi est-europeni care au venit să muncească în Marea Britanie după ce graniţele au fost deschise când ţările lor au aderat la Ue. Pe timpul celor trei ani şi imigraţia din alte părţi ale lumii a atins cote fără precedent.
Duncan Smith a spus: “Politica uşilor deschise a făcut ca în multe zone să crească competiţia pentru locurile de muncă necalificate, iar viaţa pe beneficii a devenit o opţiune mai atractivă decât munca. De aceea face acest guvern aceste lucruri responsabile, reformează sistemul de protecţie socială şi însăpreşte condiţiile faţă de imigranţi pentru a face Marea Britanie să lucreze şi pentru a pune capăt nebuniei generaţiilor care trăiesc pe beneficii fără alte aspiraţii mai înalte”.
Miniştrii laburişti au apărat imigraţia la niveluri ridicate pe baza faptului că aceasta a adus beneficii economiei. Dar beneficiile au fost simţite numai de cei ce o duceau bine, în timp ce aceia cu venituri mici s-au confruntat cu o mai mare competiţie pentru locurile de muncă şi cu salarii mai mici. Duncan Smith a spus că în ciuda scăderii nivelurilor oficiale de sărăcie, inegalitatea este la niveluri record şi oamenii care muncesc îndură chinul de a plăti pentru beneficiile de stat care oferă standarde de viaţă mai bune celor fără un loc de muncă.
“Aceste date arată clar creşterea inegalităţii între veniturile din Regatul Unit care este acum mai mare ca niciodată”, a spus. Sir Andrew Green, de la MigrationWatch, a salutat vestea că politicienii recunosc în sfârşit că imigraţia în masă a cauzat probleme. Acesta a spus: “Este o veste bună că miniştrii seniori vorbesc acum sincer despre o problemă de care mulţi dintre oamenii care muncesc erau conştienţi de ani de zile”.
