Sir Andrew Green, preşedintele MigrationWatch, a comentat moţiunea prezentată de cei doi parlamentari, Frank Field şi Nicholas Soames, moţiune plecată de la petiţia on-line iniţiată de MigrationWatch în toamna trecută şi semnată de peste 100.000 de persoane, ceea ce i-a dat dreptul de a fi dezbătută în Parlament.

Această declaraţie vine ca răspuns în urma unei petiţii trimise de MigrationWatch toamna trecută site-ului guvernului. Numai 11 dintre cele 36.000 de astfel de petiţii trimise pe site au fost semnate de peste 100.000 de persoane, numărul cerut pentru ca petiţia să fie dezbătută în Camera Comunelor. Noi am strâns numărul de semnături într-o săptămână, dovada, dacă mai era nevoie, puterii opiniei publice legate de acest subiect.

De când a fost lansată petiţia, previziunile oficiale legate de numărul populaţiei au crescut şi mai mult. Se aşteaptă acum ca populaţia Marii Britanii să ajungă la 70 de milioane în următorii 15 ani. Din surplusul de 7,7 milioane, 5 milioane reprezintă noii imigranţi şi copiii lor.

Este uimitor. Implică construirea echivalentului a opt dintre cele mai mari oraşe, cu excepţia capitalei – Birmingham, Manchester, Liverpool, Leeds, Glasgow, Sheffield, Bradford şi Bristol. Toate acestea în 15 ani! Şi unde sunt banii necesari din moment ce guvernul împrumută 1£ la fiecare 4£ pe care îi cheltuie?

Percepţia publicului este că avem o problemă serioasă. Deja maternităţile sunt aglomerate, unele şcoli primare rămân fără locuri, iar locuinţele sociale sunt sub o presiune crescândă. Într-adevăr pentru următorii 20 de ani, sau aproximativ, trebuie să construim o nouă locuinţă la fiecare şapte minute, 24 din 24, numai pentru noii imigranţi şi familiile lor. Unde vor fi acestea construite?

În faţa creşterii îngrijorării publice, conservatorii au promis să reducă imigraţia netă la zeci de mii până la sfârşitul mandatului acestui Parlament. După cum spune premierul, “fără doar şi poate”. Pot să o facă în faţa presiunii puternice a grupurilor speciale de lobby precum BCI şi Universities UK? Angajatorilor le-a fost tăiat elanul de faptul că, până acum, numai jumătate dintre permisele de muncă au fost solicitate.

Universităţile sunt un subiect mai delicat, se pare în mod inerent rezonabil să salutăm venirea de studenţi străini în speranţa că ei vor răspândi bunăvoinţa faţă de Marea Britanie în anii viitori. Acest lucru s-ar putea întâmpla dacă ar fi cu toţii genuini şi dacă s-ar întoarce acasă la încheierea cursurilor. Din nefericire, există dovezi ample că sistemul este abuzat, fiind folosit ca uşă din spate către Marea Britanie.

În acest moment admitem 250.000 de studenţi din afara UE anual fără verificări la plecare. Acest lucru trebuie stopat în mod clar şi acţiunea fermă a guvernului privind London Met trebuie salutată, asigurând, bineînţeles, că acei studenţi care sunt genuini sunt îngrijiţi corespunzător.

Dar viitorul? Cifrele coboară, însă lent, de la 252.000 în 2010 la 216.000 în 2011. Pentru a ne stabiliza populaţia trebuie să reducem imigraţia la circa 40.000 imigraţie netă anual. Este o sarcină grea însă alternativa este o populaţie în continuă expansiune într-o ţară, Anglia, care este deja a cincea cea mai aglomerată din lume.

Aproape 80% dintre noi credem că Anglia este supraaglomerată; în Londra 85%. Şi asta fără să mai spunem nimic despre implicaţiile pentru coeziunea noastră socială. Guvernul, şi în special noul ministru al Imigraţiei, va trebui să demonstreze o determinare adevărată dacă vrea să-şi ţină promisiunea. Nerespectarea acestei promisiuni ar dăuna puternic atât conservatorilor cât şi încrederii publice în sistemul politic ca întreg.